Iarna-sezonul reviziilor

Desi pescuitul pe timp de iarna este foarte placut, mai ales la copca, cand stratul de gheata este gros iar soarele cu dinti stralucitori iese dintre nori, multi dintre pescari prefera sa stea langa soba; iar cand dorul de pescuit ii cuprinde, acestia isi scot ustensilele de pescuit admirandu-le, amintindu-si intens de partidele de pescuit din zilele calduroase ale verii. Si cu acest prilej, de cele mai multe ori, acestia fac si revizia sculelor de pescuit.
Revizia sculelor ne da deseori mari batai de cap. Pentru a evita complicatiile, revizia trebuie sa se faca cel putin o data pe an.
Macar pe timpul iernii, daca nu am facut-o deja si pe parcursul verii, trebuie sa verificam lansetele daca nu au ceva probleme, fisuri nedepistate sau inele deteriorate, mai ales lansetele telescopice. Tronsoanele care prezinta fisuri, unele datorate poate unor vicii de fabricatie, nu pot fi reparate intotdeauna, cel mai intelept ar fi ca acestea sa fie inlocuite. Inelele rupte se pot remedia usor prin cositorire sau brazare. Daca avem inele care au facut santuri, sau care sunt sparte (cazul celor ceramice), cel mai ieftin ar fi sa le inlocuim. In general, inelele sunt fixate de varga prin matisare si acoperire cu o rasina sintetica.
Cum putem detasa un inel de pe o varga netelescopica ? Cea mai buna solutie este ulilizarea unui bomfaier (ferastrau pentru metale) sau a unei panze de bomfaier cu care vom cresta superficial bandajul matisat (suprainaltarea de la baza inelului), fara a ajunge la fibra batului. Matisajul crestat se va desprinde usor prin desfolierea acestuia cu ajutorul varfului unei surubelnite fine si ascutite, ajutandu-ne eventual si de un clestisor. Dupa inlaturarea acestuia se procedeaza la curatarea zonei si apoi la fixarea noului inel. Fixarea inelului se face prin matisare cu fir textil, incepand de la extremitati spre baza inelului, intr-un strat, spira langa spira. Dupa matisare se acopera zona cu un lac special (in caz de nevoie putem folosi si lac de unghii, lac pentru mobila, sau chiar un adeziv sintetic de tipul binecunoscutului A+B, Poxipol).
Dar in cazul lansetelor telescopice ? Inelele, situate la cap de tronson, sunt fixate direct pe teava, prin lipire cu un adeziv sau lac. Pentru desprindere acestea se incalzesc usor, cu o flacara concentrata numai pe cilindrul metalic de fixare pe varga; dupa incalzirea usoara, vom roti inelul in jurul axei vergii pana la slabirea acestuia. Daca inelele sunt lipite superficial putem incerca sa sarim peste etapa de incalzire, incercand sa le scoatem fortat, dar cu atentie. Tinand cont ca adezivul utilizat este relativ dur, in multe cazuri putem lovi usor inelul (cilindrul metalic, care va fi sprijinit pe o bucata de lemn...) cu un obiect nu prea dur, stratul de adeziv cedand usor. Combinand cu atentie cele 3 tehnici mentionate putem scoate usor inelele fara a deteriora varga. Operatiunea de extragere a inelelor este necesara si in cazul inlocuirii unui tronsor defect. Fixarea inelelor in pozitia initiala se face simplu, prin pozitionarea acestora pe capatul vergii, in prealabil uns cu putin adeziv.Cum procedam cu mulinetele ?

Mulinetele sunt echipamente relativ complexe si pentru asta trebuie sa le acordam o atentie sporita. Revizia unei mulinete presupune verificarea angrenajului, a lagarelor, a rolei de ghidare a firului si nu in ultimul rand a franei.

Vom demonta mulineta ajutandu-ne, daca este cazul, de schema de ansamblu oferita de producator. Vom lua pe rand componentele si le vom degresa folosind putin gaz lampant sau benzina. La fel vom proceda si cu corpul mulinetei. Atentie la cuplajul franei, este bine sa fie ferit de grasimi sau uleiuri altfel coeficientul de frecare va fi micsorat iar frana va deveni mai lenesa. Dupa ce am terminat aceasta operatiune, mai putin placuta, vom analiza cu atentie angrenajul mulinetei.

Angrenajul este constituit dintr-o pereche de roti dintate. Mulinetele de calitate au roata "melcata" fabricata din bronz (inlocuit la modelele mai ieftine cu aliaje de aluminiu) iar roata pereche din aliaje de aluminiu. Daca dantura "melcului" are in general o constructie mai solida, fiind mai rar afectata, dantura rotii pereche (roata cea mare) este mai supla fiind cea care cedeaza frecvent la suprasolicitarile mulinetei utilizate necorespunzator. Defectiunile angrenajelor constau, de regula, in deformarea plastica sau tocirea varfului dintilor. In practica ele se manifesta sub forma unor "scapari" in timpul mulinatului sub sarcina. Care ar fi remediul ? Cel mai adesea - inlocuirea rotii defecte. Daca un angrenaj de forta necesita schimbarea ambelor roti si nu doar a celei uzate, in cazul mulinetelor putem face compromisul de a schimba doar roata defecta, cu conditia ca profilul dintelui sa fie cel corect. Daca totul este in regula, rotile curatate vor fi unse cu vaselina siliconica, sau vaselina recomandata de producator, daca aveti posibilitatea sa o procurati. Niciodata nu folositi mulinetele fara a fi unse corespunzator deoarece frecarile mari pot uza si distruge rapid angrenajul, mai ales pe cel fabricat din aliaje pe baza de aluminiu. Mai sus am pus intre ghilimele denumirea de "melc". Anumite mulinete au intradevar un angrenaj clasic melc-roata melcata (am vazut modele mai vechi). In cele mai multe cazuri insa, roata cea mica doar seamana cu un melc dar nu are acelasi principiu de functionare ca melcul clasic. O denumire alternativa este si aceea de "pinion".

Verificarea rulmentilor precum si a bucselor este cea de-a doua operatiune care se impune. Rulmentii, degresati in prealabil, trebuie sa se invarta usor, in caz contrar se vor spala cu benzina sau gaz lampant pana cand nu vom mai simti nici o "poticneala". In acel moment, rulmentii vor fi incarcati cu vaselina siliconica sau vaselina speciala recomandata de producatori. In cazul rulmentilor capsulati nu vom avea prea multe de facut. La fel vom proceda si cu bucsele, care vor fi spalate atent si apoi unse. Intre bucsa si ax nu trebuie sa existe un joc prea mare deoarece pozitia relativa a dintilor angrenajului va iesi din toleranta admisa si pot aparea defectiuni grave ale angrenajului.

Un rol deloc de neglijat in functionarea corecta a mulinetei il joaca rola de ghidare a firului. Daca rola este pe bucsa vom avea grija ca aceasta din urma sa fie suficient de bine unsa, astfel incat rola sa se invarta usor sub sarcina firului. O rola blocata mult timp poate fi uzata de fir prin formarea unui sant care va afecta suprafata firului. De asemenea vom verifica daca rola este bine fixata astfel incat intre ea si pick-up sa nu se formeze un interstitiu in care sa poata patrunde firul care va fi in mod cert rupt.
Frana este un subansamblu a carei importanta este dovedita in timpul drilului unei capturi mari si foarte mari. Daca frana lucreaza bine avem sanse de reusita, daca nu ... nu. Cum verificam frana ? In pozitia de maxima strangere frana trebuie sa blocheze total tamburul. Daca blocajul este partial inseamna ca discurile cuplajului nu au priza buna, deci frecarea nu este buna. In acest caz vom verifica daca acestea nu sunt imbacsite de uleiuri si vaselina. Daca da, atunci le vom curata cu grija. O problema si mai grava este daca frana este blocata, adica nu permite slabirea tamburului pana la derularea usoara a acestuia prin tragerea firului cu mana. Aici vom verifica daca nu cumva intre discuri exista impuritati (praf si nisip de exemplu).

Desi nu a fost mentionat mai sus, este bine sa verificam si sistemul care realizeaza miscarea oscilatorie a tamburului in vederea asezarii uniforme a firului. Aceasta miscare este asigurata printr-un sistem cu cama si/sau roata dintata si nu prezinta un grad mare de complexitate. Vom avea grija ca elementele componente sa fie bine unse, ca si axul central al tamburului.

Ca o recomandare generala, mulineta va fi unsa numai cu vaselina de calitate si nu cu ulei. O cantitate prea mare de vaselina nu strica dar face ca mulineta sa merga putin mai greu. O cantitate prea mica de vaselina poate conduce in timp la pierderea acesteia (poate fi stransa prin cavitatile libere din corpul mulinetei, poate sa mai curga vara, cand temperatura este ridicata) lasand angrenajul principal fara ungere. Recomandabil ar fi sa ungeti bine angrenajele si elementele care se vor afla in miscare dupa care sa "umpleti" roata dintata cea mare cu vaselina, pe post de rezerva (o jumatate de lingurita de vaselina). Surplusul va fi redirectionat in zonele adiacente, constituindu-se rezerva de vaselina pentru tot anul.

Daca aveti mulinete performante, o revizie anuala se dovedeste a fi suficienta. Pentru mulinetele slabe calitativ, cu jocuri si tolerante mai mari, este bine sa facem astfel de revizii ori de cate ori situatia ne-o cere (daca le scapam in apa, in nisip, daca constatam ca scartaie in timpul mulinatului). Neglijand aceste operatiuni vom avea sigur de pierdut.

Nadirea pe apa curgatoare

Daca ai cheltuit multi bani si ai depus mult efort pentru prepararea nadei ce o vei folosi la o partida de crap pe apa curgatoare, este obligatoriu sa cunosti principiile nadirii si pescuitului in astfel de conditii, altfel toata munca ta va deveni inutila.
Locul prost ales, curentul, pescuitul in alt loc decat cel in care va fi transportata nada, ignorarea comportamentului pestelui, pot face dintr-o partida ce pornise mai mult decat bine, una dezastruoasa.

Iata cateva mici sfaturi ce merita tinute minte pentru asemenea cazuri:
- cand iti alegi locul, cauta unul in care curentul scade in intensitate, de preferabil buza unui golf - curentul se izbeste de mal si ricoseaza, lasand in interior o zona relativ calma;
- inainte de a nadi, fa un test cu un obiect ce pluteste - un pet spre exemplu, si tine minte ca sub apa curentul este mai putenic decat la suprafata;
- nadeste intotdeauna in amonte, alegand locul cu precizie in prealabil;
- cand prepari nada, foloseste pamant sau un liant puternic pentru a face bulgari - apa ii va spala treptat si ii va duce la vale;
- lanseaza intotdeauna in amonte;
- foloseste plumbi cat mai plati, nu vor fi tarati de curent.

Montura de namol - Chod Rig

Cand pescuiesti pe lacuri cu substrat namolos este esential sa optezi pentru un ansamblu ce garanteza ca montura nu va fi ingropata in namol, in caz contrar prezentarea avand de suferit major. Cea mai buna alegere in astfel de cazuri este Chod Rig, montura fiind dezvoltata special pentru astfel de cazuri. Inventata acum cativa ani buni de catre Franck Warwick, si responsabila pentru multe din capturile notabile, Chod Rig se foloseste in special cu momeli cu flotabilitate crescuta, popup sau snowman.

Principiul de functionare este relativ simplu, marele atu constand in ajustarea pozitiei forfacului de-a lungul leadcore-ului. Altfel spus, indiferent cat de mult plumbul se va scufunda in namol, momeala va fi prezentata in cel mai bun mod posibil.
Montura incorporeaza o bucata leadcore de lungime medie 60-100cm, doua bilute de cauciuc ce fixeaza distanta pe care va culisa forfacul si un vartej flexibil.



Iata componentele si cum se construieste un Chod Rig.


A - Foloseste un plumb cu vartej de greutate medie, 30-70g. Incearca sa-l pastrezi cat mai usor, intrucat in drill forfacul va aluneca spre plumb si pestele poate scuipa acul in urma loviturilor primite. Un con siliconic care sa acopere vartejul plumbului va micsora posibilitatea agatarii.

B - Inaintas de leadcore, de lungime medie 60-100cm.  Firul de plumb din interior va tintui montura pe substrat.

C & E - Bilute de cauciuc semi-fixe. Diametrul gaurii trebuie sa fie relativ mic pentru a permite totusi o oarecare alunecare in momentul in care doriti sa modificati inaltimea la care prezentati momeala.
Nota: Nu le lipiti cu superglue.

D - Vartej flexibil de marime 8-11. Permite o rotatie de 360 de grade a forfacului, facilitate ideala atunci cand crapii sunt mofturosi, momeala putand fi aspirata din absolut orice pozitie.

F - Fluorocarbon. Intr-o astfel de prezentare firul cu care legati carligul trebuie sa fie cat mai rigid, o rezistenta de 15-20lb fiind mai mult decat ideala.



G - Carlig legat in stil D-Rig cu nod fara nod - este perfect pentru un un popup de 14 sau 16mm prezentat deasupra namolului. Nu va fie frica sa experimentati, un snowman functioneaza la fel de bine ...

10 sfaturi crapesti

Cocktail - Piata e plina de nade de crap, una mai sofisticata ca alta. Cum e extrem de greu sa te hotarasti cu ce sa dai, de ce nu incerci sa le combini, sa-i dai crapului un cocktail ? Un mic boilie cu un 'capac' de viermi, tigernut sau porumb poate fi invincibil de multe ori.
Combina nadele, nu-ti fie frica sa experimentezi. De cele mai multe ori crapul cauta ceva diferit...

Condiment - Crapul iubeste condimentele, in special pe cele iuti. Pe ape reci un boilie super condimentat sau un ground bait spicy va da mai multe rezultate decat o nada obisnuita. Canepa iute(chilli hemp), supradozarea boilies-urilor de Robin Red, adaugarea unei arome iuti sunt cateva din secretele bine ascunse de marii pescari.

Paine - Pe vremuri era o nada clasica pentru crap. Cumva, cu timpul a fost uitata. Este perfecta pentru groundbait - las-o sa se usuce, apoi umezeste-o bine si scurge apa - este gata pentru seminte si ceva surplus de mix. Vei avea un groundbait super puternic, numai bun de nadit cu catapulta.

Rame - Acum 20 ani, porumbul si rama facea legea in pescuitul la crap. Mai mult, pescarii de Match inca mai folosesc aceasta metoda - toaca ramele si le adauga in groundbait. Patul de nada creat va avea un efect devastator.

Culoare - Nu se stie de ce, dar experienta spune ca de cele mai multe ori,  primavara si vara boilies-urile cu o culoare puternica au priza mult mai mare la crap. Fa un test, foloseste o lingurita de colorant rosu sau galben la primul kilogram de boilies facut - vei vedea rezultatul.

Particule - Peste tot unde mergi auzi numai de particule ca nada de crap. Problema mare este ca majoritatea recomandarilor se opresc la porumb si canepa. In realitate sunt mult mai multe si merita sa incerci alunele tocate, fasolea sparta, nautul, inul sau ovaz-ul..
Nu te chinui sa le retii pe toate - mancarea de canari de la magazin poate fi un inceput. Mai trebuie sa stii ca in general crapul iubeste semintele plantelor melifere.

Snowman - Mai simplu, o nada intr-o prezentare perfect echilibrata ce pluteste deasupra substratului sau stationeaza pe el. Ai doua tipuri de boilies, cate jumatate din fiecare si poti face un snowman. Un boilies si un bob de porumb poate fi alta solutie.... sau daca vrei, jumatate sau un sfert de popup si restul boilies scufundator pot forma snowman-ul perfect. Experimenteaza, vei fi uimit de rezultate.

Fir de PVA - Pescuind la boilies, nimic nu poate fi mai placut pentru crap decat un mic platou in jurul nadei tale de carlig. 5-6 bile pe un fir de PVA pot sa-ti aduca pe mal crapi impresionanti atunci cand pescuiesti la interceptie, cand crapii circula mult si nu stau pe platoul de nada.

Pasta - Invelind boilies-ul cu care pescuiesti in pasta efectul de imbibare va fi incetinit, nada ta de carlig rezistand mult mai mult in apa. In plus, mirosul si atractivitatea cresc inzecit. Poti face pasta chiar din bilele cu care pescuiesti - tocate marunt si amestecate cu putin lapte de porumb vor aduce plusul de valoare pe care il cauti.

Ton - Crapul iubeste uleiul de ton. E scump si oferta nu este foarte variata. Pentru groundbait-uri il poti folosi pe cel de la conservele de ton. Functioneaza.

CUM ALEGEM LOCUL DE PESCUIT?

Sursa: Flickr.com Foto: wit

Cum alegem locul de pescuit la stationar?

Atunci cand ajungi pe malul apei, care iti sta la dispozitie in intregime, sau partial, primul lucru care trebuie sa-l faci este sa alegi locul potrivit in care sa te instalezi, in speranta ca pestii sunt prezenti si ei acolo. Orice pescar experimentat stie ca pescuitul stationar da rezultate bune daca sunt indeplinite numeroase conditii, dar daca una singura nu este indeplinita, vom auzi pe malul apei exclamatii pline de dezamagire: “Nu mananca!”, “Nu musca!”, “Nu trage!”. “Unde cautam pestii?”, este intrebarea care se naste in mintea oricarui pescar.

Sursa: Flickr.com Foto: drw25

Locurile de langa malul apei sunt preferate de pescari, mai ales daca au avut norocul sa prinda ceva aici la o partida anterioara. Trebuie notat faptul ca, un success pe care l-am avut candva nu va reprezenta garantia reusitelor viitoare. Ca si celelalte animale din lumea terestra,pestii au si ei, in lumea acvatica, anumite trasee cunoscute prin locuri ascunse, printre ierburi, crengi si butuci de copac, bolovani, ochiuri de stuf. Pestii sunt foarte inconsecventi, cu manifestari inegale si neasteptate, deplasandu-se permanent spre locuri unde mediul le satisface mai usor nevoile lor organice, pescarii fiind datori sa le dibuiasca “toanele”.

La pescuit, ca si la vanatoare, cunoasterea locurilor unde se gaseste vanatul sau pestele, este de multe ori mai important decat sa stii sa ochesti cu maiestrie sau sa manuiesti cu iscusinta sculele de pescuit. A sti unde sa te asezi pe malul apei, pentru a avea succes la pescuit in aceea zi, implica o buna cunoastere a apei, a pestilor, simt al observatiei si calitati pescaresti care pot fi dobandite si perfectionate numai prin invatatura combinata cu practica. 

Sursa: Flickr.com Foto: Sentrawoods

Atunci cand se alege locul de pescuit, se tine cont de continutul gazelor in apa, temperatura, salinitate, adancime si presiunea apei. In zilele toride, pestii stau in general in larg, nu departe de suprafata apei, iar pe masura ce se raceste se vor apropia de maluri. In zilele cu vant, daca apele nu sunt foarte adanci si acesta reuseste sa tulbure si fundul apei, pestii se vor ridica la suprafata, deoarece pe fund branhiile li se umple de namol, impiedicandu-i sa respire. De asemenea, vantul care tulbura putin luciul apei, face ca pestele sa ne observe mai greu, sporind numarul muscaturilor. Sa tot bata vantul pe balta noastra, nu-i asa? La fel si atunci cand presiunea atmosferica este scazuta, pestii vor sta de cele mai multe ori aproape de suprafata.

Daca presiunea atmosferica este mica, si cantitatea de oxigen din apa este mica, lucru nu foarte benefic pentru innotatori. Daca apele scad, pestii se vor indeparta de maluri, iar daca apa creste, ii vom cauta pe langa ele. Daca vantul sulfa din NV, in timpul verii, ati nimerit o zi ideala pentru pescuit, iar daca sufla din SE, nu are sens sa va pierdeti rabdarea pe malul apei. 

Sursa: Flickr.com Foto: lanier67

In schimb iarna, vantul din nord aduce capturi frumoase. In zilele cu vant puternic se alege un loc de pescuit intr-un golfulet, o coada a lacului, langa papura, vegetatie inalta sau stufaris, unde pestii se retrag. Niciodata nu ar trebui sa pescuimavand soarele in fata, deoarece astfel miscarile noastre sunt proiectate pe suprafata apei, iar acest lucru indeparteaza pestii. Intotdeauna, incercati sa stati cat mai departe de conul de vedere al pestilor, chiar daca aceasta inseamna lansare la distante mari. Daca aveti o buna acoperire, puteti sta si foarte aproape de mal. Daca apa unde pescuiti este saraca in hrana, oxigen si saruri minerale, va recomandam sa cautati un alt loc.

Cand am inceput sa fiu pasionat de pescuit, la un pescuit de toamna, pe lacul Belis, ajung impreuna cu prietenul meu spre coada lacului, unde zona era foarte linistita, si puteam observa in foarte multe locuri, mici bule iesind la suprafata. 

Sursa: Flickr.com Foto: Springsun

Abia mai tarziu am aflat ca prin descompunerea vegetatiei moarte sau a altor elemente organice de natura animala se elimina hidrogen sulfurat care fac ca pescuitul in acea zona sa fie imposibil. Totusi, mai putem trage speranta pentruplatica sau lin, pesti precauti si solitari, care vietuiesc in aceste zone. Cautati locuri unde se gaseste hrana la discretie, cum ar fi cheiurile porturilor, zonele de langa mori sau abatoare etc. Daca apa este curata, de culoare verde-albastruie, transparenta, cu vegetatie bogata inseamna ca este oxigenata, iar salinitatea si duritatea apei sunt satisfacatoare. Temperatura apei poate influenta foarte multpescuitul, la fel si caracteristicile chimice ale acesteia.

Caracteristicile chimice ale apei se pot determina cu un ph-metru, daca exista in trusa de pescuit. In lipsa unui ph-metru, prin observare, transparenta, culoarea apei si existenta vegetatiei ne ofera informatii despre continutul de oxigen si bioxid de carbon din apa. De cele mai multe ori locul de pescuit ales, trebuie amenajat si curatat de alge, plante moarte si crengi, la care se mai adauga si deseuri aruncate in apa de-a lungul timpului.

Sursa: Flickr.com Foto: arpeco

Pentru a evita agatarea sculelor de pescuit, la pescuitul stationar de pe mal sau din barca intr-un lac plin cu ierburi, se amenajeaza un fel de “oaza” sau culoar pentru plantarea monturilor, cu ajutorul unei greble special concepute pentru curatarea ierburilor de pe fundul lacului. Sunt pescari care folosesc aceasta grebla confectionata din fier forjat, cu tepi pe ambele parti si un inel metalic la mijloc de care se leaga o funie groasa si lunga. Se arunca grebla fie de pe mal sau din barca, in locul in care se va planta montura, si se recupereaza. Inalegerea locului de pescuittrebuie sa invatam si de la natura, de la pasari, animale de balta, observand vegetatia etc.

De cele mai multe ori, simturile si instinctele animalelor sunt mai puternice decat ale noastre pe care le depasesc atunci cand suntem pe mal. Combinand instinctele animalelor cu experienta dobandita in ale pescuitului vom avea o zi de pescuit minunata, la sfarsitul careia, juvelnicul sau albumul foto va fi plin de pesti. Un exemplu concret sunt pescarusii care atunci cand ii intalnim, ne pot spune unde stau pestii in ziua respectiva. 

Sursa: Flickr.com Foto: sparkypics

Pestii sunt schimbatori: acelasi peste care se bucura de razele calde ale soarelui si leneveste sub un strat subtire de apa in anumite momente ale zilei, il vom gasi altadata stand la panda, ascuns in stufaris sau printre bolovani, unii inoata contra curentului si prefera valtorile, alte specii stau pe langa mal sau se avanta in larg, toate acestea sunt determinate de abundenta hranei, de sezon sau starea atmosferica. Rapitorii, ii vom gasi de obicei bine ascunsi in locul lor de panda, acolo unde se gaseste si prada din belsug. Cei tineri sunt mai agili, pe cand batranii nu ies din ascunzis decat daca prada este suficient de atragatoare.

Despre stiuca se stie ca, in timpul primaverii se deplaseaza in susul apelor si cauta viiturile putin adanci, iar cand apele cresc cauta locuri adanci, ferite de curenti. In apele putin adanci, gaseste, in timpul primaverii hrana vie, iar vara aceasta hrana o gaseste in larg. Se stie ca pescuitul optim pentru stiuca este luna octombrie, cand aceasta se retrage in apropierea malurilor si in stufaris. 

Sursa: Flickr.com Foto: akk_rus

Iarna, daca pescuiti la copca, pestisorul viu da rezultate exceptionale. Crapul prefera apele linistite, mananca dimineata in zori ca apoi sa lancezeasca tot timpul zilei, iar spre seara isi reia locul pe fundul lacurilor. La fel ca stiuca, primavara crapul prefera apele mici, care se incalzesc usor. In zilele dogoritoare il veti gasi in locurile umbroase, in apele curgatoare pe langa albii unde apa este mai oxigenta, iar daca din intamplare pescuiti in zone cu izvoare cautati-l acolo. Iarna, crapul se retrage in gropi adanci cu mal mult, unde isi reduce activitatea la minim. Cleanultrebuie cautat in bulboane linistite, pe langa malurile sapate de curenti, in spatele stancilor sau arbustilor care fac umbra sau pe langa poduri.

Din toamna pana in primavara cleanul coboara in adanc, cautand locuri ferite de curenti si cu temperaturi mai favorabile. Fiind un peste rapitor il vom gasi in apropierea pestisorilor mici, la fel ca stiuca, avatul, bibanul. Desigur, multe lucruri tin de experienta si oricat de multe s-ar putea discuta pe aceasta tema, intamplarile de la fata locului ne vor dicta succesul sau insuccesul. Cautatilocuri de pescuit care ofera conditii favorabile de viata pestilor, nu va multumiti cu un simplu loc adanc, cu fund curat si curent regulat. Acest loc ar putea fi plin de pesti indispusi. Daca ar fi sa descriem o zona ideala de pescuit, aceasta ar fi caracterizata printr-o adancime de pana la cca. 3m, cu apa limpede, oxigenata, luminata, bogata in saruri minerale, in vegetatie, alge, crustacee, viermisori si puiet, deliciul rapitorilor. 

Pescuitul la Crap - Ghid pentru incepatori

Pescuitul la Crap - Ghid pentru incepatori

Bine ati venit la primul ghid pentru incepatori, ideea este aceea de a incerca si de a ajuta nou-venitii in lumea pescuitului sportiv, sa-si formeze competentele si mentalitatea necesara pentru a prinde crap in mod consecvent. Daca sunteti vreodata de parere ca ati fi putut prinde mai mult crap decat de obicei, atunci cititi in continuare! Vom imparti acest articol, in cinci parti: Ce face un pescar de crap sa aiba succes? momitori, plantatoare, momeala, abordari si tehnici, precum si exemple de aplicare.

Ce face un pescar de crap sa aiba succes?
Pentru inceput, este bine de stiut faptul ca nu exista nici o momeala minune care sa atraga fiecare peste, nici o metoda individuala care sa functioneze de fiecare data, si nici un plan ideal care sa va ajute. Cheia pescuitului sportiv la crap este aceea de a face correct toate lucrurile marunte; daca faci toate acestea, in mod regulat, poti deveni un pescar de crap decent.
Intotdeauna lucrurile marunte trebuiesc facute corect
In termeni simpli, o pereche de bete si niste momeala scumpa nu face un pescar de crap, este nevoie de o perioada lunga de timp pentru a afla toate abilitatile importante si chiar si atunci când veti face toate acestea corect, puteti sa nu aveti succes. Sunt pescar de crap de multi ani, si tot nu prind de fiecare data cand merg la pescuit.
Suna ciudat, dar atunci cand esti la pescuit, principiul este acela de “a gandi ca un peste”. Facandu-ti o imagine a habitatului subacvatic, iti poti face cateva pareri (bazandu-te pe experienta), care te vor ajuta sa gasesti locurile bune pentru a prinde pestele.

" Gandeste ca un peste ! " Daca ai fi un crap, unde ai sta?
Acelor presupuneri trebuie sa adaugi urmatoarele efecte ale conditiilor curente: soare, ploaie, vant si temperatura, au toate rolul lor. Apoi, va trebui sa iei in considerare efectele presiunii atmosferice, pescuitului sportiv curent si recent, momentul anului, momentul zilei, vremea, si orice altceva ce ar putea avea un efect asupra modului in care se comporta pestii, atunci cand esti la pescuit. Poti lua in considerare si un solunar care de foarte multe ori ajuta.
Acum, trebuie sa lucrezi la momeala perfecta pentru a prinde crapul.

Sunt mult mai multe momeli decat boilesurile pentru a avea success la pescuit!
Carnuri, nuci, porumb, boabe, paine, viermi, rame, mamaliga… lista este infinita.
Cand una din momelile de mai sus sunt folosite la momentul potrivit va avea acelasi success ca si boilesul.
Abordarea corecta este cheia, nu doar aranjarea unditelor si lansetelor atunci cand ai ajuns la balta, ci cum iti dezvolti planul. Intotdeauna, un pescar de crap trebuie sa aiba o strategie - un plan de actiune. In acest fel poti vedea daca ai avut sau nu success. Chiar daca nu ai avut success, asta nu inseamna un esec, ai acumulat mai multa experienta in prinderea crapului. Atat timp cat poti invata ceva din aceasta experienta, asta este!

Pregatiti-va abordarea
Din nou, este important sa fii deschis la minte, despre ceea ce constituie o metoda eficienta. Ideea este ca trebuie sa te decizi despre ce fel de pescar de crap vrei sa fi.
Sunt multi cei care cred ca singurul mod de a prinde crapul este sa stai sa astepti zile in sir. Asta nu inseamna ca trebuie sa schimbi metoda la fiecare doua minute, dar daca vrei sa ai rezultate bune, uneori trebuie sa schimbi ceva.
Asta nu inseamna ca trebuie sa te gandesti doar la crap si nimic altceva. Ideea este ca daca vrei sa prinzi crap, in mod constant, atunci trebuie sa depui mult efort. De multe ori, norocul isi are rolul lui, dar acest noroc ti-l faci singur.

Pentru a avea o captura impresionana, trebuie depus mult efort.
Este usor sa vorbesti despre asta; abordarea corecta, momeala potrivita si tactici sau tehnici de pescuit, dar cel mai important este sa sti sa aplici tot ce ai invatat pana acum din viata de zi cu zi.cele mai bune planuri nu merg intotdeauna instant, uneori e nevoie de mai mult timp, poate chiar un sezon intreg.dar, daca continui sa lucrezi metodic, rezultatele nu vor intarzia sa apara.
Problema pescarilor de crap incepatori este aceea ca vor rezultate imediat, deoarece urmeaza si aplica modurile si metodele citite in carti, reviste, iar cand aceastea nu apar repede, acestia presupun ca fac ceva gresit. In multe cazuri, pescuitul de crap este un joc al asteptarii.
Este foarte usor sa pui momeala in carlig, dar nu uita ca fiecare apa e diferita, ce merge bine intr-un loc nu este obligatoriu sa mearga si in altul.

Asa cum am explicat anterior, la pescuitul de crap este vorba de o multime de lucruri facute corect. Este vorba despre a acumula o multime de mici informatii din fiecare sesiune de pescuit, si apoi punandu-le cap la cap pentru a iti forma o strategie pentru urmatorul sezon de pescuit. Partea cea mai dificila este sa sti de unde sa culegi toate aceste informatii si sa te decizi asupra cum sa le folosesti cel mai bine, facandu-ti un plan.
Un plan rau este mai bun decat a avea niciunul, adica avand un plan rau, macar iti poti face o parere, deoarece poti identifica unde au fost probleme pentru a le remedia pe viitor.
Nu este un proces usor si nici o abilitate care va veni peste noapte, dar daca incepi sa aplici logica acum, te vei simti repede beneficiul si lungul drum nu ti va mai parea atât de descurajator. Pescuitul la crap este ceva ce vei invata in continuu – cu fiecare partida de pescuit vei invata ceva nou, si cu cat mergi mai des la pescuit, cu atat poti acumula mai multa experienta.
Sunt multe aspecte diferite in ceea ce priveste pescuitul la crap. Intai trebuie sa cunosti cum conditiile climatice si presiunea atmosferica afecteaza comportamentul crapului.
Acesta este, probabil, cel mai important aspect al pescuitului la crap– sa sti unde sa gasesti pestii!

Deci, de unde sa incepem? Ei bine, mai intai, trebuie sa intelegem putin mai multe despre crap. Suna ciudat, dar daca vrei sa ai o captura consistenta, trebuie sa gandesti ca pestii pe care incerci sa-i prinzi. Multi cred ca daca plimbi putin momeala prin apa, gata l-ai prins! De fapt, crapul este un peste inteligent, cu un creier destul de dezvoltat, impartit in amintiri pe termen scurt si lung. In fiecare zi “de munca”, acesta se bazeaza pe partea cu amintirile pe termen lung.
Practic, am observat acest lucru prin faptul ca un crap ia multe amintiri pe termen scurt, care dupa conditionare (acelasi lucru repetandu-se la nesfarsit), devin amintiri pe termen lung. Intrebarea este: cum putem folosi acest lucru in avantajul nostru? Ei bine, v-ati intrebat vreaodata de ce aruncam nada de fiecare data inainte de a pescui? este exact acelasi lucru, furnizandu-i mancare, "pe gratis", fara niciun pericol (ex. Momeala care nu e pusa in carlig), crapul va trimite catre creier amintirile pe termen scurt cum ca nu exista niciun pericol in zona respectiva, pana cand, pana la urma, va fi conditionat de sursa de mancare constanta dar riscanta.
In cazul pescuitului prin plantare, trebuie sa intelegi faptul ca, crapul se poate intretine singur. Asta nu inseamna ca va manca tot ce se afla in fata lui. Poti avea cele mai bune momeli, daca pestele nu vrea sa le manance nu le va manca. Nu depinde de tine, ci de crap!
Aici, cheia este observarea! Incearca sa intelegi habitatul unde traieste crapul, si te afli pe drumul cel bun pentru a-l prinde. Ideea este ca trebuie sa te indetifici putin cu locul unde vrei sa prinzi peste. Odata ce ai localizat locul pe care-l crezi tu ca este potrivit pentru pescuit, e timpul sa te apuci de treaba!
Se intampla des ca informatiile culese pana acum, de-a lungul timpului, sa scoata la iveala cele mai bune locuri si perioade pentru pescuit.
Din nou, pescuitul la crap inseamna sa te folosesti de toate acele informatii de care dispui.
Fir intins !