Iarna-sezonul reviziilor

Desi pescuitul pe timp de iarna este foarte placut, mai ales la copca, cand stratul de gheata este gros iar soarele cu dinti stralucitori iese dintre nori, multi dintre pescari prefera sa stea langa soba; iar cand dorul de pescuit ii cuprinde, acestia isi scot ustensilele de pescuit admirandu-le, amintindu-si intens de partidele de pescuit din zilele calduroase ale verii. Si cu acest prilej, de cele mai multe ori, acestia fac si revizia sculelor de pescuit.
Revizia sculelor ne da deseori mari batai de cap. Pentru a evita complicatiile, revizia trebuie sa se faca cel putin o data pe an.
Macar pe timpul iernii, daca nu am facut-o deja si pe parcursul verii, trebuie sa verificam lansetele daca nu au ceva probleme, fisuri nedepistate sau inele deteriorate, mai ales lansetele telescopice. Tronsoanele care prezinta fisuri, unele datorate poate unor vicii de fabricatie, nu pot fi reparate intotdeauna, cel mai intelept ar fi ca acestea sa fie inlocuite. Inelele rupte se pot remedia usor prin cositorire sau brazare. Daca avem inele care au facut santuri, sau care sunt sparte (cazul celor ceramice), cel mai ieftin ar fi sa le inlocuim. In general, inelele sunt fixate de varga prin matisare si acoperire cu o rasina sintetica.
Cum putem detasa un inel de pe o varga netelescopica ? Cea mai buna solutie este ulilizarea unui bomfaier (ferastrau pentru metale) sau a unei panze de bomfaier cu care vom cresta superficial bandajul matisat (suprainaltarea de la baza inelului), fara a ajunge la fibra batului. Matisajul crestat se va desprinde usor prin desfolierea acestuia cu ajutorul varfului unei surubelnite fine si ascutite, ajutandu-ne eventual si de un clestisor. Dupa inlaturarea acestuia se procedeaza la curatarea zonei si apoi la fixarea noului inel. Fixarea inelului se face prin matisare cu fir textil, incepand de la extremitati spre baza inelului, intr-un strat, spira langa spira. Dupa matisare se acopera zona cu un lac special (in caz de nevoie putem folosi si lac de unghii, lac pentru mobila, sau chiar un adeziv sintetic de tipul binecunoscutului A+B, Poxipol).
Dar in cazul lansetelor telescopice ? Inelele, situate la cap de tronson, sunt fixate direct pe teava, prin lipire cu un adeziv sau lac. Pentru desprindere acestea se incalzesc usor, cu o flacara concentrata numai pe cilindrul metalic de fixare pe varga; dupa incalzirea usoara, vom roti inelul in jurul axei vergii pana la slabirea acestuia. Daca inelele sunt lipite superficial putem incerca sa sarim peste etapa de incalzire, incercand sa le scoatem fortat, dar cu atentie. Tinand cont ca adezivul utilizat este relativ dur, in multe cazuri putem lovi usor inelul (cilindrul metalic, care va fi sprijinit pe o bucata de lemn...) cu un obiect nu prea dur, stratul de adeziv cedand usor. Combinand cu atentie cele 3 tehnici mentionate putem scoate usor inelele fara a deteriora varga. Operatiunea de extragere a inelelor este necesara si in cazul inlocuirii unui tronsor defect. Fixarea inelelor in pozitia initiala se face simplu, prin pozitionarea acestora pe capatul vergii, in prealabil uns cu putin adeziv.Cum procedam cu mulinetele ?

Mulinetele sunt echipamente relativ complexe si pentru asta trebuie sa le acordam o atentie sporita. Revizia unei mulinete presupune verificarea angrenajului, a lagarelor, a rolei de ghidare a firului si nu in ultimul rand a franei.

Vom demonta mulineta ajutandu-ne, daca este cazul, de schema de ansamblu oferita de producator. Vom lua pe rand componentele si le vom degresa folosind putin gaz lampant sau benzina. La fel vom proceda si cu corpul mulinetei. Atentie la cuplajul franei, este bine sa fie ferit de grasimi sau uleiuri altfel coeficientul de frecare va fi micsorat iar frana va deveni mai lenesa. Dupa ce am terminat aceasta operatiune, mai putin placuta, vom analiza cu atentie angrenajul mulinetei.

Angrenajul este constituit dintr-o pereche de roti dintate. Mulinetele de calitate au roata "melcata" fabricata din bronz (inlocuit la modelele mai ieftine cu aliaje de aluminiu) iar roata pereche din aliaje de aluminiu. Daca dantura "melcului" are in general o constructie mai solida, fiind mai rar afectata, dantura rotii pereche (roata cea mare) este mai supla fiind cea care cedeaza frecvent la suprasolicitarile mulinetei utilizate necorespunzator. Defectiunile angrenajelor constau, de regula, in deformarea plastica sau tocirea varfului dintilor. In practica ele se manifesta sub forma unor "scapari" in timpul mulinatului sub sarcina. Care ar fi remediul ? Cel mai adesea - inlocuirea rotii defecte. Daca un angrenaj de forta necesita schimbarea ambelor roti si nu doar a celei uzate, in cazul mulinetelor putem face compromisul de a schimba doar roata defecta, cu conditia ca profilul dintelui sa fie cel corect. Daca totul este in regula, rotile curatate vor fi unse cu vaselina siliconica, sau vaselina recomandata de producator, daca aveti posibilitatea sa o procurati. Niciodata nu folositi mulinetele fara a fi unse corespunzator deoarece frecarile mari pot uza si distruge rapid angrenajul, mai ales pe cel fabricat din aliaje pe baza de aluminiu. Mai sus am pus intre ghilimele denumirea de "melc". Anumite mulinete au intradevar un angrenaj clasic melc-roata melcata (am vazut modele mai vechi). In cele mai multe cazuri insa, roata cea mica doar seamana cu un melc dar nu are acelasi principiu de functionare ca melcul clasic. O denumire alternativa este si aceea de "pinion".

Verificarea rulmentilor precum si a bucselor este cea de-a doua operatiune care se impune. Rulmentii, degresati in prealabil, trebuie sa se invarta usor, in caz contrar se vor spala cu benzina sau gaz lampant pana cand nu vom mai simti nici o "poticneala". In acel moment, rulmentii vor fi incarcati cu vaselina siliconica sau vaselina speciala recomandata de producatori. In cazul rulmentilor capsulati nu vom avea prea multe de facut. La fel vom proceda si cu bucsele, care vor fi spalate atent si apoi unse. Intre bucsa si ax nu trebuie sa existe un joc prea mare deoarece pozitia relativa a dintilor angrenajului va iesi din toleranta admisa si pot aparea defectiuni grave ale angrenajului.

Un rol deloc de neglijat in functionarea corecta a mulinetei il joaca rola de ghidare a firului. Daca rola este pe bucsa vom avea grija ca aceasta din urma sa fie suficient de bine unsa, astfel incat rola sa se invarta usor sub sarcina firului. O rola blocata mult timp poate fi uzata de fir prin formarea unui sant care va afecta suprafata firului. De asemenea vom verifica daca rola este bine fixata astfel incat intre ea si pick-up sa nu se formeze un interstitiu in care sa poata patrunde firul care va fi in mod cert rupt.
Frana este un subansamblu a carei importanta este dovedita in timpul drilului unei capturi mari si foarte mari. Daca frana lucreaza bine avem sanse de reusita, daca nu ... nu. Cum verificam frana ? In pozitia de maxima strangere frana trebuie sa blocheze total tamburul. Daca blocajul este partial inseamna ca discurile cuplajului nu au priza buna, deci frecarea nu este buna. In acest caz vom verifica daca acestea nu sunt imbacsite de uleiuri si vaselina. Daca da, atunci le vom curata cu grija. O problema si mai grava este daca frana este blocata, adica nu permite slabirea tamburului pana la derularea usoara a acestuia prin tragerea firului cu mana. Aici vom verifica daca nu cumva intre discuri exista impuritati (praf si nisip de exemplu).

Desi nu a fost mentionat mai sus, este bine sa verificam si sistemul care realizeaza miscarea oscilatorie a tamburului in vederea asezarii uniforme a firului. Aceasta miscare este asigurata printr-un sistem cu cama si/sau roata dintata si nu prezinta un grad mare de complexitate. Vom avea grija ca elementele componente sa fie bine unse, ca si axul central al tamburului.

Ca o recomandare generala, mulineta va fi unsa numai cu vaselina de calitate si nu cu ulei. O cantitate prea mare de vaselina nu strica dar face ca mulineta sa merga putin mai greu. O cantitate prea mica de vaselina poate conduce in timp la pierderea acesteia (poate fi stransa prin cavitatile libere din corpul mulinetei, poate sa mai curga vara, cand temperatura este ridicata) lasand angrenajul principal fara ungere. Recomandabil ar fi sa ungeti bine angrenajele si elementele care se vor afla in miscare dupa care sa "umpleti" roata dintata cea mare cu vaselina, pe post de rezerva (o jumatate de lingurita de vaselina). Surplusul va fi redirectionat in zonele adiacente, constituindu-se rezerva de vaselina pentru tot anul.

Daca aveti mulinete performante, o revizie anuala se dovedeste a fi suficienta. Pentru mulinetele slabe calitativ, cu jocuri si tolerante mai mari, este bine sa facem astfel de revizii ori de cate ori situatia ne-o cere (daca le scapam in apa, in nisip, daca constatam ca scartaie in timpul mulinatului). Neglijand aceste operatiuni vom avea sigur de pierdut.

Nadirea pe apa curgatoare

Daca ai cheltuit multi bani si ai depus mult efort pentru prepararea nadei ce o vei folosi la o partida de crap pe apa curgatoare, este obligatoriu sa cunosti principiile nadirii si pescuitului in astfel de conditii, altfel toata munca ta va deveni inutila.
Locul prost ales, curentul, pescuitul in alt loc decat cel in care va fi transportata nada, ignorarea comportamentului pestelui, pot face dintr-o partida ce pornise mai mult decat bine, una dezastruoasa.

Iata cateva mici sfaturi ce merita tinute minte pentru asemenea cazuri:
- cand iti alegi locul, cauta unul in care curentul scade in intensitate, de preferabil buza unui golf - curentul se izbeste de mal si ricoseaza, lasand in interior o zona relativ calma;
- inainte de a nadi, fa un test cu un obiect ce pluteste - un pet spre exemplu, si tine minte ca sub apa curentul este mai putenic decat la suprafata;
- nadeste intotdeauna in amonte, alegand locul cu precizie in prealabil;
- cand prepari nada, foloseste pamant sau un liant puternic pentru a face bulgari - apa ii va spala treptat si ii va duce la vale;
- lanseaza intotdeauna in amonte;
- foloseste plumbi cat mai plati, nu vor fi tarati de curent.

Montura de namol - Chod Rig

Cand pescuiesti pe lacuri cu substrat namolos este esential sa optezi pentru un ansamblu ce garanteza ca montura nu va fi ingropata in namol, in caz contrar prezentarea avand de suferit major. Cea mai buna alegere in astfel de cazuri este Chod Rig, montura fiind dezvoltata special pentru astfel de cazuri. Inventata acum cativa ani buni de catre Franck Warwick, si responsabila pentru multe din capturile notabile, Chod Rig se foloseste in special cu momeli cu flotabilitate crescuta, popup sau snowman.

Principiul de functionare este relativ simplu, marele atu constand in ajustarea pozitiei forfacului de-a lungul leadcore-ului. Altfel spus, indiferent cat de mult plumbul se va scufunda in namol, momeala va fi prezentata in cel mai bun mod posibil.
Montura incorporeaza o bucata leadcore de lungime medie 60-100cm, doua bilute de cauciuc ce fixeaza distanta pe care va culisa forfacul si un vartej flexibil.



Iata componentele si cum se construieste un Chod Rig.


A - Foloseste un plumb cu vartej de greutate medie, 30-70g. Incearca sa-l pastrezi cat mai usor, intrucat in drill forfacul va aluneca spre plumb si pestele poate scuipa acul in urma loviturilor primite. Un con siliconic care sa acopere vartejul plumbului va micsora posibilitatea agatarii.

B - Inaintas de leadcore, de lungime medie 60-100cm.  Firul de plumb din interior va tintui montura pe substrat.

C & E - Bilute de cauciuc semi-fixe. Diametrul gaurii trebuie sa fie relativ mic pentru a permite totusi o oarecare alunecare in momentul in care doriti sa modificati inaltimea la care prezentati momeala.
Nota: Nu le lipiti cu superglue.

D - Vartej flexibil de marime 8-11. Permite o rotatie de 360 de grade a forfacului, facilitate ideala atunci cand crapii sunt mofturosi, momeala putand fi aspirata din absolut orice pozitie.

F - Fluorocarbon. Intr-o astfel de prezentare firul cu care legati carligul trebuie sa fie cat mai rigid, o rezistenta de 15-20lb fiind mai mult decat ideala.



G - Carlig legat in stil D-Rig cu nod fara nod - este perfect pentru un un popup de 14 sau 16mm prezentat deasupra namolului. Nu va fie frica sa experimentati, un snowman functioneaza la fel de bine ...

10 sfaturi crapesti

Cocktail - Piata e plina de nade de crap, una mai sofisticata ca alta. Cum e extrem de greu sa te hotarasti cu ce sa dai, de ce nu incerci sa le combini, sa-i dai crapului un cocktail ? Un mic boilie cu un 'capac' de viermi, tigernut sau porumb poate fi invincibil de multe ori.
Combina nadele, nu-ti fie frica sa experimentezi. De cele mai multe ori crapul cauta ceva diferit...

Condiment - Crapul iubeste condimentele, in special pe cele iuti. Pe ape reci un boilie super condimentat sau un ground bait spicy va da mai multe rezultate decat o nada obisnuita. Canepa iute(chilli hemp), supradozarea boilies-urilor de Robin Red, adaugarea unei arome iuti sunt cateva din secretele bine ascunse de marii pescari.

Paine - Pe vremuri era o nada clasica pentru crap. Cumva, cu timpul a fost uitata. Este perfecta pentru groundbait - las-o sa se usuce, apoi umezeste-o bine si scurge apa - este gata pentru seminte si ceva surplus de mix. Vei avea un groundbait super puternic, numai bun de nadit cu catapulta.

Rame - Acum 20 ani, porumbul si rama facea legea in pescuitul la crap. Mai mult, pescarii de Match inca mai folosesc aceasta metoda - toaca ramele si le adauga in groundbait. Patul de nada creat va avea un efect devastator.

Culoare - Nu se stie de ce, dar experienta spune ca de cele mai multe ori,  primavara si vara boilies-urile cu o culoare puternica au priza mult mai mare la crap. Fa un test, foloseste o lingurita de colorant rosu sau galben la primul kilogram de boilies facut - vei vedea rezultatul.

Particule - Peste tot unde mergi auzi numai de particule ca nada de crap. Problema mare este ca majoritatea recomandarilor se opresc la porumb si canepa. In realitate sunt mult mai multe si merita sa incerci alunele tocate, fasolea sparta, nautul, inul sau ovaz-ul..
Nu te chinui sa le retii pe toate - mancarea de canari de la magazin poate fi un inceput. Mai trebuie sa stii ca in general crapul iubeste semintele plantelor melifere.

Snowman - Mai simplu, o nada intr-o prezentare perfect echilibrata ce pluteste deasupra substratului sau stationeaza pe el. Ai doua tipuri de boilies, cate jumatate din fiecare si poti face un snowman. Un boilies si un bob de porumb poate fi alta solutie.... sau daca vrei, jumatate sau un sfert de popup si restul boilies scufundator pot forma snowman-ul perfect. Experimenteaza, vei fi uimit de rezultate.

Fir de PVA - Pescuind la boilies, nimic nu poate fi mai placut pentru crap decat un mic platou in jurul nadei tale de carlig. 5-6 bile pe un fir de PVA pot sa-ti aduca pe mal crapi impresionanti atunci cand pescuiesti la interceptie, cand crapii circula mult si nu stau pe platoul de nada.

Pasta - Invelind boilies-ul cu care pescuiesti in pasta efectul de imbibare va fi incetinit, nada ta de carlig rezistand mult mai mult in apa. In plus, mirosul si atractivitatea cresc inzecit. Poti face pasta chiar din bilele cu care pescuiesti - tocate marunt si amestecate cu putin lapte de porumb vor aduce plusul de valoare pe care il cauti.

Ton - Crapul iubeste uleiul de ton. E scump si oferta nu este foarte variata. Pentru groundbait-uri il poti folosi pe cel de la conservele de ton. Functioneaza.

CUM ALEGEM LOCUL DE PESCUIT?

Sursa: Flickr.com Foto: wit

Cum alegem locul de pescuit la stationar?

Atunci cand ajungi pe malul apei, care iti sta la dispozitie in intregime, sau partial, primul lucru care trebuie sa-l faci este sa alegi locul potrivit in care sa te instalezi, in speranta ca pestii sunt prezenti si ei acolo. Orice pescar experimentat stie ca pescuitul stationar da rezultate bune daca sunt indeplinite numeroase conditii, dar daca una singura nu este indeplinita, vom auzi pe malul apei exclamatii pline de dezamagire: “Nu mananca!”, “Nu musca!”, “Nu trage!”. “Unde cautam pestii?”, este intrebarea care se naste in mintea oricarui pescar.

Sursa: Flickr.com Foto: drw25

Locurile de langa malul apei sunt preferate de pescari, mai ales daca au avut norocul sa prinda ceva aici la o partida anterioara. Trebuie notat faptul ca, un success pe care l-am avut candva nu va reprezenta garantia reusitelor viitoare. Ca si celelalte animale din lumea terestra,pestii au si ei, in lumea acvatica, anumite trasee cunoscute prin locuri ascunse, printre ierburi, crengi si butuci de copac, bolovani, ochiuri de stuf. Pestii sunt foarte inconsecventi, cu manifestari inegale si neasteptate, deplasandu-se permanent spre locuri unde mediul le satisface mai usor nevoile lor organice, pescarii fiind datori sa le dibuiasca “toanele”.

La pescuit, ca si la vanatoare, cunoasterea locurilor unde se gaseste vanatul sau pestele, este de multe ori mai important decat sa stii sa ochesti cu maiestrie sau sa manuiesti cu iscusinta sculele de pescuit. A sti unde sa te asezi pe malul apei, pentru a avea succes la pescuit in aceea zi, implica o buna cunoastere a apei, a pestilor, simt al observatiei si calitati pescaresti care pot fi dobandite si perfectionate numai prin invatatura combinata cu practica. 

Sursa: Flickr.com Foto: Sentrawoods

Atunci cand se alege locul de pescuit, se tine cont de continutul gazelor in apa, temperatura, salinitate, adancime si presiunea apei. In zilele toride, pestii stau in general in larg, nu departe de suprafata apei, iar pe masura ce se raceste se vor apropia de maluri. In zilele cu vant, daca apele nu sunt foarte adanci si acesta reuseste sa tulbure si fundul apei, pestii se vor ridica la suprafata, deoarece pe fund branhiile li se umple de namol, impiedicandu-i sa respire. De asemenea, vantul care tulbura putin luciul apei, face ca pestele sa ne observe mai greu, sporind numarul muscaturilor. Sa tot bata vantul pe balta noastra, nu-i asa? La fel si atunci cand presiunea atmosferica este scazuta, pestii vor sta de cele mai multe ori aproape de suprafata.

Daca presiunea atmosferica este mica, si cantitatea de oxigen din apa este mica, lucru nu foarte benefic pentru innotatori. Daca apele scad, pestii se vor indeparta de maluri, iar daca apa creste, ii vom cauta pe langa ele. Daca vantul sulfa din NV, in timpul verii, ati nimerit o zi ideala pentru pescuit, iar daca sufla din SE, nu are sens sa va pierdeti rabdarea pe malul apei. 

Sursa: Flickr.com Foto: lanier67

In schimb iarna, vantul din nord aduce capturi frumoase. In zilele cu vant puternic se alege un loc de pescuit intr-un golfulet, o coada a lacului, langa papura, vegetatie inalta sau stufaris, unde pestii se retrag. Niciodata nu ar trebui sa pescuimavand soarele in fata, deoarece astfel miscarile noastre sunt proiectate pe suprafata apei, iar acest lucru indeparteaza pestii. Intotdeauna, incercati sa stati cat mai departe de conul de vedere al pestilor, chiar daca aceasta inseamna lansare la distante mari. Daca aveti o buna acoperire, puteti sta si foarte aproape de mal. Daca apa unde pescuiti este saraca in hrana, oxigen si saruri minerale, va recomandam sa cautati un alt loc.

Cand am inceput sa fiu pasionat de pescuit, la un pescuit de toamna, pe lacul Belis, ajung impreuna cu prietenul meu spre coada lacului, unde zona era foarte linistita, si puteam observa in foarte multe locuri, mici bule iesind la suprafata. 

Sursa: Flickr.com Foto: Springsun

Abia mai tarziu am aflat ca prin descompunerea vegetatiei moarte sau a altor elemente organice de natura animala se elimina hidrogen sulfurat care fac ca pescuitul in acea zona sa fie imposibil. Totusi, mai putem trage speranta pentruplatica sau lin, pesti precauti si solitari, care vietuiesc in aceste zone. Cautati locuri unde se gaseste hrana la discretie, cum ar fi cheiurile porturilor, zonele de langa mori sau abatoare etc. Daca apa este curata, de culoare verde-albastruie, transparenta, cu vegetatie bogata inseamna ca este oxigenata, iar salinitatea si duritatea apei sunt satisfacatoare. Temperatura apei poate influenta foarte multpescuitul, la fel si caracteristicile chimice ale acesteia.

Caracteristicile chimice ale apei se pot determina cu un ph-metru, daca exista in trusa de pescuit. In lipsa unui ph-metru, prin observare, transparenta, culoarea apei si existenta vegetatiei ne ofera informatii despre continutul de oxigen si bioxid de carbon din apa. De cele mai multe ori locul de pescuit ales, trebuie amenajat si curatat de alge, plante moarte si crengi, la care se mai adauga si deseuri aruncate in apa de-a lungul timpului.

Sursa: Flickr.com Foto: arpeco

Pentru a evita agatarea sculelor de pescuit, la pescuitul stationar de pe mal sau din barca intr-un lac plin cu ierburi, se amenajeaza un fel de “oaza” sau culoar pentru plantarea monturilor, cu ajutorul unei greble special concepute pentru curatarea ierburilor de pe fundul lacului. Sunt pescari care folosesc aceasta grebla confectionata din fier forjat, cu tepi pe ambele parti si un inel metalic la mijloc de care se leaga o funie groasa si lunga. Se arunca grebla fie de pe mal sau din barca, in locul in care se va planta montura, si se recupereaza. Inalegerea locului de pescuittrebuie sa invatam si de la natura, de la pasari, animale de balta, observand vegetatia etc.

De cele mai multe ori, simturile si instinctele animalelor sunt mai puternice decat ale noastre pe care le depasesc atunci cand suntem pe mal. Combinand instinctele animalelor cu experienta dobandita in ale pescuitului vom avea o zi de pescuit minunata, la sfarsitul careia, juvelnicul sau albumul foto va fi plin de pesti. Un exemplu concret sunt pescarusii care atunci cand ii intalnim, ne pot spune unde stau pestii in ziua respectiva. 

Sursa: Flickr.com Foto: sparkypics

Pestii sunt schimbatori: acelasi peste care se bucura de razele calde ale soarelui si leneveste sub un strat subtire de apa in anumite momente ale zilei, il vom gasi altadata stand la panda, ascuns in stufaris sau printre bolovani, unii inoata contra curentului si prefera valtorile, alte specii stau pe langa mal sau se avanta in larg, toate acestea sunt determinate de abundenta hranei, de sezon sau starea atmosferica. Rapitorii, ii vom gasi de obicei bine ascunsi in locul lor de panda, acolo unde se gaseste si prada din belsug. Cei tineri sunt mai agili, pe cand batranii nu ies din ascunzis decat daca prada este suficient de atragatoare.

Despre stiuca se stie ca, in timpul primaverii se deplaseaza in susul apelor si cauta viiturile putin adanci, iar cand apele cresc cauta locuri adanci, ferite de curenti. In apele putin adanci, gaseste, in timpul primaverii hrana vie, iar vara aceasta hrana o gaseste in larg. Se stie ca pescuitul optim pentru stiuca este luna octombrie, cand aceasta se retrage in apropierea malurilor si in stufaris. 

Sursa: Flickr.com Foto: akk_rus

Iarna, daca pescuiti la copca, pestisorul viu da rezultate exceptionale. Crapul prefera apele linistite, mananca dimineata in zori ca apoi sa lancezeasca tot timpul zilei, iar spre seara isi reia locul pe fundul lacurilor. La fel ca stiuca, primavara crapul prefera apele mici, care se incalzesc usor. In zilele dogoritoare il veti gasi in locurile umbroase, in apele curgatoare pe langa albii unde apa este mai oxigenta, iar daca din intamplare pescuiti in zone cu izvoare cautati-l acolo. Iarna, crapul se retrage in gropi adanci cu mal mult, unde isi reduce activitatea la minim. Cleanultrebuie cautat in bulboane linistite, pe langa malurile sapate de curenti, in spatele stancilor sau arbustilor care fac umbra sau pe langa poduri.

Din toamna pana in primavara cleanul coboara in adanc, cautand locuri ferite de curenti si cu temperaturi mai favorabile. Fiind un peste rapitor il vom gasi in apropierea pestisorilor mici, la fel ca stiuca, avatul, bibanul. Desigur, multe lucruri tin de experienta si oricat de multe s-ar putea discuta pe aceasta tema, intamplarile de la fata locului ne vor dicta succesul sau insuccesul. Cautatilocuri de pescuit care ofera conditii favorabile de viata pestilor, nu va multumiti cu un simplu loc adanc, cu fund curat si curent regulat. Acest loc ar putea fi plin de pesti indispusi. Daca ar fi sa descriem o zona ideala de pescuit, aceasta ar fi caracterizata printr-o adancime de pana la cca. 3m, cu apa limpede, oxigenata, luminata, bogata in saruri minerale, in vegetatie, alge, crustacee, viermisori si puiet, deliciul rapitorilor. 

Pescuitul la Crap - Ghid pentru incepatori

Pescuitul la Crap - Ghid pentru incepatori

Bine ati venit la primul ghid pentru incepatori, ideea este aceea de a incerca si de a ajuta nou-venitii in lumea pescuitului sportiv, sa-si formeze competentele si mentalitatea necesara pentru a prinde crap in mod consecvent. Daca sunteti vreodata de parere ca ati fi putut prinde mai mult crap decat de obicei, atunci cititi in continuare! Vom imparti acest articol, in cinci parti: Ce face un pescar de crap sa aiba succes? momitori, plantatoare, momeala, abordari si tehnici, precum si exemple de aplicare.

Ce face un pescar de crap sa aiba succes?
Pentru inceput, este bine de stiut faptul ca nu exista nici o momeala minune care sa atraga fiecare peste, nici o metoda individuala care sa functioneze de fiecare data, si nici un plan ideal care sa va ajute. Cheia pescuitului sportiv la crap este aceea de a face correct toate lucrurile marunte; daca faci toate acestea, in mod regulat, poti deveni un pescar de crap decent.
Intotdeauna lucrurile marunte trebuiesc facute corect
In termeni simpli, o pereche de bete si niste momeala scumpa nu face un pescar de crap, este nevoie de o perioada lunga de timp pentru a afla toate abilitatile importante si chiar si atunci când veti face toate acestea corect, puteti sa nu aveti succes. Sunt pescar de crap de multi ani, si tot nu prind de fiecare data cand merg la pescuit.
Suna ciudat, dar atunci cand esti la pescuit, principiul este acela de “a gandi ca un peste”. Facandu-ti o imagine a habitatului subacvatic, iti poti face cateva pareri (bazandu-te pe experienta), care te vor ajuta sa gasesti locurile bune pentru a prinde pestele.

" Gandeste ca un peste ! " Daca ai fi un crap, unde ai sta?
Acelor presupuneri trebuie sa adaugi urmatoarele efecte ale conditiilor curente: soare, ploaie, vant si temperatura, au toate rolul lor. Apoi, va trebui sa iei in considerare efectele presiunii atmosferice, pescuitului sportiv curent si recent, momentul anului, momentul zilei, vremea, si orice altceva ce ar putea avea un efect asupra modului in care se comporta pestii, atunci cand esti la pescuit. Poti lua in considerare si un solunar care de foarte multe ori ajuta.
Acum, trebuie sa lucrezi la momeala perfecta pentru a prinde crapul.

Sunt mult mai multe momeli decat boilesurile pentru a avea success la pescuit!
Carnuri, nuci, porumb, boabe, paine, viermi, rame, mamaliga… lista este infinita.
Cand una din momelile de mai sus sunt folosite la momentul potrivit va avea acelasi success ca si boilesul.
Abordarea corecta este cheia, nu doar aranjarea unditelor si lansetelor atunci cand ai ajuns la balta, ci cum iti dezvolti planul. Intotdeauna, un pescar de crap trebuie sa aiba o strategie - un plan de actiune. In acest fel poti vedea daca ai avut sau nu success. Chiar daca nu ai avut success, asta nu inseamna un esec, ai acumulat mai multa experienta in prinderea crapului. Atat timp cat poti invata ceva din aceasta experienta, asta este!

Pregatiti-va abordarea
Din nou, este important sa fii deschis la minte, despre ceea ce constituie o metoda eficienta. Ideea este ca trebuie sa te decizi despre ce fel de pescar de crap vrei sa fi.
Sunt multi cei care cred ca singurul mod de a prinde crapul este sa stai sa astepti zile in sir. Asta nu inseamna ca trebuie sa schimbi metoda la fiecare doua minute, dar daca vrei sa ai rezultate bune, uneori trebuie sa schimbi ceva.
Asta nu inseamna ca trebuie sa te gandesti doar la crap si nimic altceva. Ideea este ca daca vrei sa prinzi crap, in mod constant, atunci trebuie sa depui mult efort. De multe ori, norocul isi are rolul lui, dar acest noroc ti-l faci singur.

Pentru a avea o captura impresionana, trebuie depus mult efort.
Este usor sa vorbesti despre asta; abordarea corecta, momeala potrivita si tactici sau tehnici de pescuit, dar cel mai important este sa sti sa aplici tot ce ai invatat pana acum din viata de zi cu zi.cele mai bune planuri nu merg intotdeauna instant, uneori e nevoie de mai mult timp, poate chiar un sezon intreg.dar, daca continui sa lucrezi metodic, rezultatele nu vor intarzia sa apara.
Problema pescarilor de crap incepatori este aceea ca vor rezultate imediat, deoarece urmeaza si aplica modurile si metodele citite in carti, reviste, iar cand aceastea nu apar repede, acestia presupun ca fac ceva gresit. In multe cazuri, pescuitul de crap este un joc al asteptarii.
Este foarte usor sa pui momeala in carlig, dar nu uita ca fiecare apa e diferita, ce merge bine intr-un loc nu este obligatoriu sa mearga si in altul.

Asa cum am explicat anterior, la pescuitul de crap este vorba de o multime de lucruri facute corect. Este vorba despre a acumula o multime de mici informatii din fiecare sesiune de pescuit, si apoi punandu-le cap la cap pentru a iti forma o strategie pentru urmatorul sezon de pescuit. Partea cea mai dificila este sa sti de unde sa culegi toate aceste informatii si sa te decizi asupra cum sa le folosesti cel mai bine, facandu-ti un plan.
Un plan rau este mai bun decat a avea niciunul, adica avand un plan rau, macar iti poti face o parere, deoarece poti identifica unde au fost probleme pentru a le remedia pe viitor.
Nu este un proces usor si nici o abilitate care va veni peste noapte, dar daca incepi sa aplici logica acum, te vei simti repede beneficiul si lungul drum nu ti va mai parea atât de descurajator. Pescuitul la crap este ceva ce vei invata in continuu – cu fiecare partida de pescuit vei invata ceva nou, si cu cat mergi mai des la pescuit, cu atat poti acumula mai multa experienta.
Sunt multe aspecte diferite in ceea ce priveste pescuitul la crap. Intai trebuie sa cunosti cum conditiile climatice si presiunea atmosferica afecteaza comportamentul crapului.
Acesta este, probabil, cel mai important aspect al pescuitului la crap– sa sti unde sa gasesti pestii!

Deci, de unde sa incepem? Ei bine, mai intai, trebuie sa intelegem putin mai multe despre crap. Suna ciudat, dar daca vrei sa ai o captura consistenta, trebuie sa gandesti ca pestii pe care incerci sa-i prinzi. Multi cred ca daca plimbi putin momeala prin apa, gata l-ai prins! De fapt, crapul este un peste inteligent, cu un creier destul de dezvoltat, impartit in amintiri pe termen scurt si lung. In fiecare zi “de munca”, acesta se bazeaza pe partea cu amintirile pe termen lung.
Practic, am observat acest lucru prin faptul ca un crap ia multe amintiri pe termen scurt, care dupa conditionare (acelasi lucru repetandu-se la nesfarsit), devin amintiri pe termen lung. Intrebarea este: cum putem folosi acest lucru in avantajul nostru? Ei bine, v-ati intrebat vreaodata de ce aruncam nada de fiecare data inainte de a pescui? este exact acelasi lucru, furnizandu-i mancare, "pe gratis", fara niciun pericol (ex. Momeala care nu e pusa in carlig), crapul va trimite catre creier amintirile pe termen scurt cum ca nu exista niciun pericol in zona respectiva, pana cand, pana la urma, va fi conditionat de sursa de mancare constanta dar riscanta.
In cazul pescuitului prin plantare, trebuie sa intelegi faptul ca, crapul se poate intretine singur. Asta nu inseamna ca va manca tot ce se afla in fata lui. Poti avea cele mai bune momeli, daca pestele nu vrea sa le manance nu le va manca. Nu depinde de tine, ci de crap!
Aici, cheia este observarea! Incearca sa intelegi habitatul unde traieste crapul, si te afli pe drumul cel bun pentru a-l prinde. Ideea este ca trebuie sa te indetifici putin cu locul unde vrei sa prinzi peste. Odata ce ai localizat locul pe care-l crezi tu ca este potrivit pentru pescuit, e timpul sa te apuci de treaba!
Se intampla des ca informatiile culese pana acum, de-a lungul timpului, sa scoata la iveala cele mai bune locuri si perioade pentru pescuit.
Din nou, pescuitul la crap inseamna sa te folosesti de toate acele informatii de care dispui.
Fir intins !

Nade si momeli

Momeli Naturale

Momeli Naturale. Momelile naturale pentru pescuitul sportiv se pot clasifica in trei mari grupe: momeli naturale vii, momeli naturale provenite din alimente si momeli de imitatie si sintetice. Momelile naturale vii, la randul lor, se pot clasifica in: momeli din rame, viermi, larve; momeli din insecte, momeli din animale mici (soareci, broaste) care pe parcursul sedintei depescuit pot muri. Unele din momelile moarte fiind inca proaspete, pot fi folosite (pestisori, insecte s.a.) sau chiar conservate. Momelile naturale din alimente constituie o sursa mare si foarte diversificata, de la boabele de cereale sau oleaginoase pana la amestecuri fierte din faina cu melasa, sprot de floarea soarelui, turta de dovleac etc.
Din categoria momelilor provenite din alimente mai fac parte si unele resturi de la abatoare (sange, mate etc.). De asemenea, au mai aparut imitatii de mamaliga dintr-o pasta moale colorata, chiar cu aroma. Foarte raspanditi sunt si colorantii pentru viermusii vii, mai nou si pentru rame (in SUA), iar pentru pastele de cereale se mai folosesc si diverse arome. Atat aromele cat si colorantii au rolul de a forma la pesti o obisnuinta, un fel de reflex. Veriga de legatura intre momeala si nadire, in cazurile de mai sus, o constituie priceperea pescarului. Descrierea momelilor se face, din punct de vedere practic, dupa forma, structura, marimea lor etc.

Momeli artificiale

Momelile artificiale au aparut ca urmare a inventivitatii pescarului amator, dupa lungi observatii si multe incercari ale acestuia. Se presupune ca prima momeala artificiala a fost dandineta. Apoi, pescarii au fost incurajati de rapacitatea si furia oarba a stiucii, cand musca "la foame", repezindu-se pana in barca sau pana in mal. Tara care a lansat cele mai multe momeli artificiale este Finlanda. Atat linguritele, zise si naluci, cat si woblerele sunt creatia pescarilor finlandezi. Restul nalucilor metalice perfectionate si colorate nu sunt decat variante diversificate ale celor finlandeze.
Momelile artificiale au inregistrat un serios salt in ultimii ani. Ele sunt simplu de obtinut, nu se degradeaza ca cele naturale si sunt fara uzura ani de zile. Astfel, linguritele nu numai ca imita in contur un peste, dar imita si inotul pestilor prin zigzag-uri sau ondulari, cu schimbari de directii, ori cu miscarea filfaita in apa ca a unui peste bolnav etc. Alte lingurite fac un zgomot cu lungimi de unda auzite numai de pesti. Au aparut lingurite cu forme diferite, rare au o anumita miscare in apa. "invita" pestele sa muste, mai ales ca sunt colorate in diverse dungi. Ele au greutati bine studiate pentru un anumit scop.

  Momeli Vegetale

Momeli Vegetale. Momelile de natura vegetala sunt formate din aluaturi, paste fainoase, gris, mazare si alte legume cu pastai, porumb si toate cerealele, fructe mici coapte, frunze de legume pentru fitofagi etc. Putem include aici si unele paste aromate si colorate, preferate in special in occident.

Cartoful trebuie sa fie asa cum se cere pentru salata de cartofi, deci mai cleios si nu sfaramicios. Cartofii care contin mai mult amidon sau care sunt prea fierti se tin mai putin pe carlig si pot fi folositi doar pentru nadire sau pentru realizarea unor aluaturi.
Cartofii noi sunt buni abia cand sunt destul de copti, altfel au un gust ce displace pestilor. Cartofii trebuie totusi bine fierti, ceea ce se verifica prin inteparea lor cu un cutit. Cartofii nefierti complet se tin mai bine pe ac, dar infigerea acului este mai dificila. Cartoful se agata pe un carlig zis italian, adica mai rotunjit si cu brat mai scurt, cu paleta, recomandat mai ales pentru crap.
Daca pescuim in timpul verii, in varful unui carlig mare punem un cub de cartof fiert, cu latura de 1 cm. Pentru prinderea babustii si a platicii folosim un carlig mai mic si un cub de cartof mai mic.

Aluaturi si mamaliga Aluaturi se fac din cartofi, gris, faina de malai sau pesmet etc., iar uneori si din turta dulce, chiar cu miere. Nu este totdeauna usor sa fierbem un aluat bun, pentru ca totul depinde de reteta, de calitalea fainii si a celorlalte materii prime folosite. Vom prezenta doar cateva retete, care nici pe departe nu epuizeaza intreg meniul pescaresc. Aceste retete sunt verificate si apreciate si de alti pescari.

Aluatul de cartofi: Se fierb cartofii in coaja cu o zi înainte, se curata de coaja, se dau pe razatoare si se framanta cu faina de calitate sau integrala pe care o adaugam pana obtinem un aluat care sa se tina bine si sa nu se lipeasca de degete. Facem din aluat galuste lunguiete si le fierbem aproximativ 25-30 minute. Daca o parte din faina o vom inlocui cu gris aluatul va fi mai rezistent la rupere, iar daca vom folosi doar faina fina, aluatul va fi moale si lipicios, inainte de a-l fierbe, putem sa saram aluatul sau sa-l indulcim, dupa cum obisnuim (nadirea !...), putem sa-i dam o culoare galbuie sau sa-i adaugam o aroma. In tot cazul, o colorare in galben-portocaliu atentioneaza pestele.

Crochefe de cartofi: Cartofii curatati se fierb intr-o oala, dar inainte de a fi complet fierti, se scurge o parte din apa, se presara faina pe fundul vasului cu lingurita si nu prea mult. Dupa aproximativ 10 minute de fierbere cartofii sunt gata, iar faina capata o culoare usor galbuie; se freaca intreaga compozitie cu lingura, dar inainte de aceasta se adauga un colorant portocaliu dupa care totul se poate framanta usor (cald) pe o planseta. Acest aluat este mai moale decat precedentul si este mai bun ca momeala pentru platica mare si mica, caras, lin si, desigur, este ispititor pentru orice peste nerapitor.

Aluatul de gris: Se prepara mai repede ca precedentul. Fierbem apa masurata ca pentru mamaliga si cand da in clocot, punem grisul si mestecam cu o lingura. Dupa cateva minute compozitia devine vascoasa si lipicioasa. O scoatem si o modelam in palma sau pe un fund de lemn pana devine suficient de vascoasa.

Aluat din cartofi, paine si galbenus cu ulei: Cartofii fierti (in coaja) si decojiti se amesteca cu galbenus fiert si miez de paine alba. Se adauga ulei (numai de floarea soarelui) pentru a-i da aroma si a-l face mai plastic. Este o momeala preferata pentru albitura si in special pentru obleti si caras.

Aluatul de pesmet: Se amesteca la rece pesmetul cu apa si se lasa la umflat, apoi se framanta cu degetele ca miezul de paine. Se picura si putin ulei de floarea soarelui.

Aluat din paine cu mamaliga: Se prefera pentru "babaroase" mai cleioase, framantandu-se cu mana uda pana devine o pasta vartoasa. Aluatul din mamaliga si faina: Se pregateste la foc; unii ii mai pun cascaval moale dat prin razatoare.

Mamaliga de porumb: este o momeala de baza, care se prepara fara sare, fierband-o si framantand-o pana devine o pasta mai tare. In mamaliga se poate adauga sprot de floarea soarelui, turta de dovleac, etc. Exista foarte multe variante de mamaliga pentru pescuit. Toate aluaturile se pastreaza invelite in panza umeda si pe masura folosirii, din ele se taie felii din care se fac babaroase sau patratele. Aluatul alterat sau mucegait este respins de pesti.

Pastele fainoase: macaroanele, lazanele si fideaua groasa se fierb ca pentru consum, dar fara sare. Se taie in segmente de marimi corespunzatoare. Este o momeala buna pentru albitura si caras.

Mazarea uscata este o buna momeala daca se foloseste cea din recolta anului respectiv, nu mai veche. Se fierbe fara sare. Ca sa nu se sfarme la fiert, inainte de a se fierbe se pune la inmuiat, ca fasolea uscata. Nu se fierbe totusi prea tare, ca cea pentru consum, pentru ca devine sfaramicioasa.

Porumbul si mazarea verde trebuie, de asemenea, fierte, dar nu prea tare. Mazarea din comert (conserve, sterilizata) este si ea eficienta. Se preteaza la caras, crap, clean, porcusori, babusca etc. Porumbul in lapte nu trebuie fiert.

Ciresele si visinele, de preferat cele mici si moi, constituie hrana preferata a cleanului. Bune rezultate dau si coacazele, bucatile de prune coapte, zmeura.

Semintele fierte de canepa si in, din recolta pana la un an, dau rezultate excelente la babusca si in amestec cu ale ingrediente sunt foarte bune la nadirea crapului.

Momeli uitate

Momeli uitate. Multe dintre clasicele momeli, din vremuri (nici macar!) foarte indepartate, au disparut din arsenalul pescarilor. Probabil ca majoritatea acestora erau populare datorita unor legende, magice uneori, sansele de reusita tinand mai mult de convingerea de care dadeau dovada pescarii care le foloseau. Totusi, parerea mea e ca multe dintre aceste nade si momeli si-ar avea locul chiar si in ziua de azi. Haideti sa le amintim pentru inceput pe clasicele clasicelor: graul, orzul, cus-cus-ul. Trebuie sa remarcam ca aceste momeli nu au disparut cu desavarsire, mai sunt pescari care le folosesc, dar mica statistica facuta la fata locului, pe malurile raurilor si a lacurilor din zona natala (si nu numai) arata ca numarul utilizatorilor acestora e tot mai mic.

Graul. Surprinzator este faptul ca acesta are o popularitate scazuta luand in considerare preturile, semnificativ ridicate, ale diferitelor nade “de firma” ce contin acest ingredient. Si toate acestea stiut fiind ca valoarea graului din compozitie poate reprezenta doar cateva procente din valoarea totala. Conditia reusitei, atunci cand folosesti aceasta nada, este acordarea timpului necesar prepararii acesteia. Achizitionarea materiei prime merita sa fie facuta in cantitati mari daca gasim boabe de grau mari si frumoase, aceasta achizitie nu implica un cost urias putand fi, totodata, depozitat pe o perioada lunga de timp. O partida de pescuit necesita prepararea a 500g de boabe de grau. Primul pas este curatarea cerealelor, prin clatiri repetate si lasarea lor peste noapte in apa rece. Apa in care a stat graul peste noapte va fi apa in care le vom fierbe, adaugarea unei linguri de zahar sau miere de salcam, inainte de fierbere, va avea un efect pozitiv asupra momelii. Dupa ce apa da in clocot, opriti focul si acoperiti vasul o jumatate de ora. În acest timp boabele vor crapa si miezul alb va deveni vizibil. O fierbere mai indelungata va inmuia boabele care vor fi bune numai pentru nadit nu si pentru carlig. Dupa ce indepartati apa folosita la fierbere, clatiti-le cu apa rece pentru a impiedica lipirea boabelor intre ele.

“Fast Food”-ul pestilor poate fi preparat in conditiile in care nu aveti timpul necesar pentru pasii de mai sus, prietenii asteptandu-va la poarta, claxonand, gata de drum. Puneti intr-un termos boabe de grau curatate de gunoaie si adaugati apa clocotita. Vor trece 10-12 ore pana cand veti obtine acelasi efect. Arpacasul. Pasii de urmat sunt identici cu cei descrisi la prepararea boabelor de grau. Secretul arpacasului, pentru ca mereu exista un secret, constand in fierbere. Puteti folosi lapte in locul apei la fierberea boabelor obtinand astfel o momeala irezistibila pentru pescuitul scobarului si a babustii. Cus-cus-ul. Tarhonul fiert este pasta cea mai indragita de catre scobar, dar se afla si in top-ul momelilor pentru majoritatea albiturilor. Metoda de preparare e foarte simpla, dupa fierberea pana la taria dorita, indepartati apa folosita la fierbere si adaugati putin ulei de floarea soarelui pentru evitarea formarii de bulgari.

Momelile amintite mai sus au o caracteristica foarte importanta: satura foarte repede cardurile, fiind deci strict interzisa supramomirea cu acestea. Pentru inceput aruncati doi-trei pumni de nada. Nu trebuie sa va grabiti, deseori efectul nu apare in cateva minute. În cazul in care pescuti in ape curgatoare trebuie sa acordati o mare importanta momirii exacte, curentul si adancimea apei putand genera uneori surprize ce contrazic legile fizicii. Dupa ce cardul a ajuns in zona nadita si capturile incep sa apara intr-un ritm relativ constant nu mai naditi. Nadirea se va repeta doar in cazul in care trasaturile se raresc vizibil. Boabele pot fi folosite ca momeala de carlig individual sau in combinatii ale acestora. Carligul de marimea 14 este cel mai indicat in cazul in care folositi boabe de grau, orz sau cus-cus. Daca pestii din zona sunt mai mari puteti pune 2-3 boabe in carlig, dar nu schimbati carligul cu unul de marime 10-12. Momeala vie nu trebuie uitata nici in cazul folosirii momelilor clasice. Sandwich-urile obtinute in combinatia unui viermusi sau pinky cu o boaba de grau sunt deseori irezistibile si dau rezultate mai bune decat folosirea graului sau a viermusului separat. Desi nu exista reclame sub apa, o portie de grau, preparata cu metoda rapida “termos” si un viermus delicios fac ca Big Mac-ul oferit scobarilor sa aiba un Mac-efect irezistibil.

Concluzia finala ar fi urmatoarea: nu uitati de momelile clasice. Uneori arsenalul oferit de magazinele specializate si graba continua face ca momelile ieftine, dar utile, sa ramana doar amintiri desi, credeti-ma, nu-si merita soarta.

Pestele mort 

O momeala deloc de neglijat in pescuitul rapitorilor este pestele mort. Pestele marin mort este cea mai folosita momeala la pescuitul stiucii in Anglia. Cel mai frecvent se foloseste heringul, sardina, sprotul si macroul. Din randul pestilor de apa dulce cei mai recomandati sunt babusca, cleanul mic, bucati de anghila sau chiscar, puietul de pastrav si de stiuca. Referitor la marime, cele mai bune momeli pentru stiuca sunt bucatile de macrou sau de sardina, intregi. In mod special, sardina este o momeala extraordinara, dar va trebui sa o inghetati inainte de lansare, altfel fiind foarte moale, se va rupe.

In general, majoritatea momelilor ce constau din pesti morti se folosesc mai usor daca sunt partial inghetate, acestea putand fi lansate la distante mai mari. Din acest motiv, o geanta frigorifica constituie un element esential din dotarea pescarului de stiuca. Cand inghetati pestii pentru momeala, faceti-o tinandu-i drept si impachetati-i in pungulite individuale. Deasemenea, daca doriti sa folositi bucati de peste ca momeala, taiati pestii inainte de a-i ingheta si impachetatile, la fel, in pungulite, fiecare peste separat. Sa tai un peste inghetat, intr-o dimineata racoroasa, pe malul apei, nu-i tocmai un lucru placut.

Dintre momelile ce provin din pesti de apa dulce, bucatile de anghila si chiscar sunt nemaipomenite. Anghila pare a fi cea mai buna momeala in apele in care se afla populatii de anghila. Chiscarul, ca momeala, constituie insa o enigma. Cu toate ca foarte putine au intalnit aceste creaturi, stiucile se dau in vant dupa ele. Cand pescuiti la stiuca cu peste mort e vital sa aveti in dotare o gama variata de pesti. Nu putine sunt zilele cand, de exemplu, coada de macrou nu da rezultate, dar sardina aduce trasatura dupa trasatura.

Marimea momelii depinde de particularitatile modului de hranire a stiucii. Astfel, toamna tarziu, cand in mod natural stiuca se hraneste cu puietul crescut vara, momelile mari sunt adesea ignorate. In acest caz, o momeala prinzatoare s-ar putea dovedi sprotul.
De cativa ani, multi pescari isi “prelucreaza” momelile dandu-le diferite arome si culori, mai ales in lacurile in care curentii de suprafata pot imprastia mirosul pe suprafete intinse. Pentru a-I impregna, pestele va fi stropit cu ulei de peste sau cu alta aroma si va fi impachetat, individual, in pungi de plastic. In timpul congelarii aroma se va impregna in carnea pestelui.

Intotdeauna, inainte de lansare, mai aplicati o data aroma, cu pensula, pe momeala, asigurandu-va ca este suficient de aromata si ca are suprafata uleioasa. Momeala astfel pregatita, la contactul cu apa, va produce o pata uleioasa ce va ramane la suprafata apei, similara cu cea care se produce atunci cand stiuca striveste cu dintii un peste viu. In zilele calme, fara vant, daca vedeti astfel de pete pe suprafata apei, fiti siguri ca in preajma se afla o stiuca gata de atac.
Incercati sa va aromatizati momeala cu ulei de macrou sau anghila. Nu putine au fost cazurile in care s-a prins stiuca folosint ca momeala peste cu aroma de capsuni sau una iute. Desi suna complet aiurea, functioneaza!

Pestisorii de apa dulce, morti, precum boisteanul, obletele sau babusca mica sunt foarte atractivi pentru salau, biban, anghila, clean sau mreana, dar la fel de bine vor "functiona" si in cazul stiucii. Chiar si platica sau crapul regurgiteaza uneori, cand sunt prinsi, puiet de babusca.

In cazul pescuitului pe rau, boisteanul este momeala cea mai buna pentru clean, biban si mreana, mai ales primavara, imediat dupa ce boisteanul si-a depus icrele in apele mai putin adanci. Cleanul din acumularile de apa este vorace si poate fi prins chiar si la bucatica de macrou. Un cubulet sau o feliuta de carne de macrou atasata la carlig (asemenea boilesurilor deoarece carnea tare a macroului poate impiedica inteparea) va poate genera satisfactii de neuitat.

Metode de nadire

Metode de nadire. Cand ne apucam de pescuit,nadirea este unul din factorii care asigura reusita unei partide.Nada trebuie sa fie irezistibila pentru peste,calitatea este importanta,nu cantitatea. Nada trebuie sa fie deosebita ca aspect,gust,culoare.Nu trebuie sa te zgarciesti,dar nici in exces.Trebuie avut in vedere:

• durata partidei
• ce pesti vizati
• nada folosita si cantittatea pe care doriti sa o folositi
• compozitia nadei - nada poate fi compusa din: seminte, pasturi, bulgari, boiles-uri
• ce posibiitati de nadire aveti in locul ales
• sculele de care dispuneti
• nadirea innainte de lansare sau dupa lansare

Ca posibilitati de nadire ar fi urmatoarele:

1.Nadirea cu ajutorul lansetei-cea mai simpla metoda si cea mai cunoscuta,fie ca folosin naditorul (feeder)-sa fie de culoare inchisa,sa nu sperie pestii,saculet solubil-are avantajul ca in interiorul lui,pe langa nada se poate pune si montura,sau fir solubil in cazul boabelor.Mai se foloseste cupa de nadit,dar nu intru in detalii.

2.Nadirea cu ajutorul barcii-cea mai simpla,se poate duce o cantitate mare de nada,este precisa-prin marcarea locului,se poate nadi cu o zi sau cu cateva ore innainte.

3.Nadirea cu barcuta telegidata-metoda moderna,precisa,poate transporta si firul cu monturile,dar are dezavantajul ca este destul de scumpa.

4.Nadirea cu prastia-o prastie cu cracan,obisnuita,poate arunca nada la distante apreciabile,iar ca dezavantaj-se rupe repede.

5.Nadirea cu lopata-are o forma de lopatica asemenea unei linguri cu o coada . Este utilizata in aruncarea in special a bulgarilor de nada,este o metoda obositoare,necesita antrenament.

6.Catapulta-varianta mai mare a prastiei,are piciare postate pe pamant si poate arunca cantitati impresionante.

7.Cobra - Este o teava din aluminiu sau PVC de pana la 1 metru lungime, de cele mai multe ori curbata. Cu aceasta teava si cu putin antrenament poti arunca boiliesuri la peste 100 metri distanta. Se fabrica in dimensiuni diferite in functie de distanta la care doriti sa aruncati si de diametrul boillie-surilor.Innainte de aruncare se umezeste la interior pentru o mai buna alunecare.

Calendarul pescarului

Calendarul pescarului - Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti anii, ar fi imposibil sa se indice cu precizie ce pesti se vor prinde intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume. Este insa sigur ca pescuitul va fi cu atat mai fructuos cu cat temperatura apei este mai apropiata de temperatura optima de hranire a pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C, stiuca 17 C, crapul 19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul curcubeu 14-19 C, babusca, cleanul, mreana, obletul, platica, rosioara 15 C etc.). In anii cu clima normala pot fi luate in consideratie indicatiile acestui calendar.


IANUARIE

Acum pestii pasnici si rapitori se gasesc la apa adanca, cu functiile vitale reduse la minimum. Indiferent cat de frig ar fi afara sa nu uitam ca la nivelul fundului apei temperatura este de min. 4 C (pentru un lac cu cel putin 2 m adancime sau chiar mai putin) datorita anomaliei pe care o prezinta densitatea apei in raport cu temperatura (densitatea maxima corespunde lui T = 4 C, deci "apa grea" este la fund). Totusi, in zilele insorite sau de moina, pescuitul poate da rezultate atat la copca cat si in apa libera.
·1 Babusca, in zilele insorite sau de moina, poate fi pescuita la fundul apei cu rame mici rosii, virmusi si mai ales libelule (viermi rosii de namol);
·2 Bibanul - la copca sau in apa libera poate fi pescuit la pestisor viu sau mort "jucat", ori dandineta, langa palcurile de stuf si radacini. Cu lanseta, pe timp friguros, sansele sunt slabe; sunt indicate naluci mici, oscilante, care permit o recuperare lenta;
·3 Carasul- se poate prinde la copca cu libelule, viermusi, rame;
·4 Cleanul - cade rar, la paine si branza topita, pe fundul apei, in locurile cu curent slab. In lacuri putin tulburi se pescuieste cu pestisor viu, sange inchegat, intestin de pasare, maduva de vaca;
·5 Mreana - se prinde foarte rar la buchet de viermusi, pe fund;
·6 Obletul - se poate pescui cu destule sanse la libelule, viermusi intre ape (spre fund), in locurile expuse la soare si adapostite;
·7 Porcusorii (pentru momeli vii) pot fi capturati usor cu rame mici, pe fund, in raurile inca libere;
·8 Scobarul - cade rar (cu exceptia iernilor blande cand se pot face partide de pescuit excelente), la cocolos de paine, viermusi, rame;
·9 Salaul - rar la copca, cu pestisori vii sau dandineta de forma lunguiata;
·10 Stiuca se prinde la copca, cu pestisor viu, la fund, ori cu dandineta. In apa libera la lanseta cu naluci, recuperate foarte incet deasupra fundului si pe langa maluri, insistandu-se mai mult in acelasi loc.
La mare pot fi pescuiti guvizi, la fund, cu scoici, garizi, rame.

FEBRUARIE

In aceasta luna, pescuitul sportiv da rezultate mai ales in lacurile cu expunere sudica, adapostite de vanturile din nord si est. La pescuitul lansat se pot obtine capturi frumoase cu naluci mari, oscilante, recuperate lent in apele putin adanci pe langa perdele de stuf.
·1 Pentru babusca si oblet - corespund indicatiile lunii ianuarie;
·2 Bibanul- cade la copca ori in apa libera cu rame rosii, pestisori vii sau dandineta, pe langa maluri, radacini, stuf. La lanseta cu naluci mici, albe, recuperand incet si neregulat;
·3 Carasul -se pescuieste cu libelule, rame, viermusi;
·4 Cleanul- cand apa nu este intunecata, se prinde inca la distanta, cu peste viu, sange inchegat, intestine de pasari;
·5 Crapul, linul, platica - sunt inca inactivi. Catre sfarsitul lunii sunt posibile unele rezultate in rauri, in lacurile linistite, cu rama rosie, la fund;
·6 Stiuca- cu exceptia perioadelor de reproducere, constituie principalul obiectiv al acestei luni: la copca sau in apa libera, cu peste viu, linguri mari, dandineta, voblere recuperate incet;
·7 Mreana- cade si mai rar ca in ianuarie, cu rama rosie - mare, la fundul apei;
·8 Pentu scobar si salau - idem ianuarie;
La mare se pot pescui guvizi.

MARTIE

Datorita marilor variatii ale temperaturii, directiei si intensitatii vantului, precum si a nivelului, limpezimii si culorii apelor, pentru pescuit sunt inca indicate portiunile insorite si adapostite. Se obtin rezultate bune la pescuitul lansat.
·1 La avat -se obtin unele rezultate cu peste viu (oblet) si naluca mica, rotativa alba, intre ape;
·2 Babusca si obletul -incep sa se prinda normal, in zilele frumoase si cu paste (mamaliga, paine);
·3 Bibanul este activ, pescuindu-se mai ales cu rama. La lanseta cu naluci mici, de preferat rotative;
·4 Carasul, crapul, linul si platica, desi nu devin cu adevarat activi decat in aprilie, pot fi prinsi si in aceasta luna, cu momeli animale (rame, buchet de viermusi sau libelule) pe fund, la apa putin adanca;
·5 Cleanul nu mai poate fi pescuit la distanta ca in februarie, decat atunci cand raul este la nivelul normal. Uneori musca pe fund la rama, sorici de porc, branza topita;
·6 Mreana -se prinde foarte rar, la rama, branza topita;
·7 Rosioara- catre fund, cu libelule si viermusi;
·8 Scobarul- cade bine, la fund, cu viermusi, rame rosii, paine;
·9 Somnul de talie mica la rama;
·10 Salaul -cu peste viu, destul de frecvent;
·11 Stiuca -se prinde frecvent cu peste viu si la lanseta, cu naluci recuperate incet;
·12 Vaduvita -cu momeli animale, la fund, pe langa arbori cazuti si alte ascunzatori;
La mare - guvizii.

APRILIE

In aceasta luna pescuitul da rezultate la aproape toti pestii datorita cresterii temperaturii apei, aparitiei vegetatiei subacvatice si larvelor. La jumatatea lunii de regula pescuitul intra in prohibitie.
Pentru avat- ramane valabila valabila remarca facuta la luna precedenta;
Babusca si obletul continua sa prefere libelula, viermusul de carne dar incep sa cada si la paste (mamaliga, paine);
Pescuit excelent la biban si stiuca, cu peste viu. La lanseta se obtin rezultate de-a lungul perdelelor de stuf si in coada lacurilor si iazurilor;
Carasul, crapul, linul si platica isi manifesta prezenta prin bule de aer ce apar la suprafata apei. Continua sa prefere momelile animale (rame, viermusi ...). Crapul mai cade si la mamaliga;
In apa limpede cleanul cade la sange inchegat, insa este tentat si de un buchet de viermusi pe carlig triplu;
Mreana prefera inca branza topita;
Rosioara se prinde bine cu libelule, viermusi;
De regula in aceasta perioada scobarul se reproduce, asa ca pescuitul nu da rezultate;
Somnul mic musca la rama in apele curgatoare;
La salau se obtin unele rezultate la peste viu;
Vaduvita -continua sa muste inca la momeli animale dar si la mamaliga; exemplarele mari -cu naluci.
La mare - guvizi.

MAI

In aceasta luna pescuitul este de regula oprit.
La mare se pescuiesc guvizi, cambula - langa tarm, pe fund, cu hamsie.

IUNIE

In a doua jumatate a lunii prohibitia se ridica. Aceasta luna este una dintre cele mai bune perioade de pescuit. Rezultatele sunt cam la fel in toate orele zilei. Totusi, instabilitatea barometrica din aceasta perioada provoaca si numeroase insuccese. In aceasta perioada bradisul este abundent in multe balti, fiind greu de utilizat lansetele.
Avatul se pescuieste cu peste viu, naluci mici rotative (albe sau galbene); se poate incerca si cu musca artificiala la marginea suvoaielor;
Babusca si obletul- se prind, ca si pana acum, cu libelule, muste, viermusi, rame si paste (paine, mamaliga);
Bibanul si stiuca -continua sa muste la peste viu, insa mai in larg, in preajma vegetatiei, precum si la naluci, catre suprafata. La lanseta sansele pescuitului scad pe masura incalzirii apei;
Carasul, crapul, linul si platica se prind cu momeli animale, dar spre sfarsitul lunii cele vegetale dau rezultate mai bune. Bulele de aer indica drumul pe care-l parcurg pestii prin vegetatia subacvatica in plina dezvoltare;
Cleanul -se intalneste la marginea suvoaielor din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor inalte, acoperite de vegetatie arborescenta. Cade la muste artificiale mari si paroase, rosii si negre, greieri, lacuste, carabusi, precum si la dude si cirese;
Mreana -incepe sa se prinda mai frecvent la larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant, lipitori cu ventuzele taiate, cuburi de branza veche, de branza topita si mai ales greiere (momeala indicata pina in septembrie);
Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
Rosioara- pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
Scobarul -se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
Somnul -musca cu lacomie la tipar, broaste, lipitori, rame mari -pe apa tulbure; prefera orele matinale si seara;
Salaul- la peste viu si la bucati de peste, pe langa maluri, radacini, la apa adanca;
Vaduvita -se prinde mai ales catre mijlocul zilei, la fund, cu mamaliga, rusalii, rame, viermusi, cosasi si carabusi.
La mare se prinde foarte frecvent: calcan - se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi. Barbuni, la mal, intre ape - cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare; lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci; hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi; zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina.

IULIE

In general, in aceasta luna se obtin rezultate la pescuit numai in primele si ultimele ore ale zilei. La pescuitul stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt aproape intotdeauna mai eficace.
Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena, la confluente; cu musca, pe sub arbori, de pe mal;
Babusca- mai ales la samanta de canepa si paste; se obtin rezultate si la boaba de grau, viermisori si libelule;
Bibanul- la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta, mai rar, cu naluci mici rotative;
Carasul- la rame rosie, mamaliga;
Cega- in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund tare, argilos sau pietros, la larve de rusalii, racusori, rame albe sau negre;
Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere, lacuste, tauni;
Morunasul-se pescuieste aproape de fund cu mamaliga, rame, viermusi, sange inchegat;
Mreana - la branza veche, cuburi de branza topita si mai ales la greiere (momeala indicata pana in septembrie), larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant;
Crapul- la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb conservat, paine, mamaliga;
Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
Rosioara, pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
Linul- la coada de rac, rame groase de pamant;
Lipanul- cu musca artificiala aproape la toate orele zilei;
Scobarul- se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
Somnul se prinde frecvent indeosebi dimineata si seara la tipari, broscute, lipitori- mai rar in rauri;
Salaul- la peste viu si la bucata de peste;
Stiuca - la peste viu; mai rar la pescuitul cu naluci;
Mihaltul- rar, in bulboane, la fund;
Vaduvita- se gaseste mai spre suprafata unde se poate prinde cu viermusi, rame si paste.
La mare - ca in iunie cu mentiunea ca nu se mai prinde calcan.

AUGUST

Si in aceasta luna pescuitul da rezultate tot in primele si ultimele ore ale zilei, in apele statatoare; cand lipsa de oxigen este mai accentuata capturile sunt rare.
Avatul ofera partide interesante la marginea suvoaielor si la varsarea garlelor si canalelor, cu naluci mici, rotative; un pescuit interesant si cu rezultate este cel cu musca naturala sau artificiala;
Babusca- la samanta de canepa, bob de grau, paste, paine;
Bibanul si stiuca - idem luna iulie;
Carasul- la mamaliga, rame, viermusi;
Cega - idem iulie;
Cleanul -continua sa prefere greierii si cosasii. In zilele foarte calduroase se ascund in spatele diferitelor obstacole de unde, pe langa musca mare, paroasa, neagra sau rosie, poate fi scos cu un buchet mare de viermusi;
Crapul - idem iulie;
Linul si platica- la paine si bob de grau. Catre sfarsitul lunii, boabe de grau si viermusi ori mici rame, viermusi si rame la un loc;
Mihaltul - idem iulie;
Mreana - la cuburi de branza si la greier;
Obletul se prinde mai ales cu paste, musca de casa, furnica inaripata;
Rosioara, scobarul, somnul, stiuca, vaduvita- ca in luna iulie.
La mare - rezultate foarte bune la pescuitul la stravizi, cambula. In rest ca in luna iulie.

SEPTEMBRIE

Una dintre cele mai favorabile anotimpuri pentru pescuit. Pestii care in lunile iulie si august se refugiaza in ape adanci acum incep din nou sa circule, hranindu-se intens. Pescuitul da roade mai bune pe o perioada mai mare din zi. La pescuitul stationar cele mai bune rezultate se obtin dupa ridicarea cetii de dimineata iar in a doua jumatate a lunii momelile animale incep sa fie superioare celor vegetale. Capturile cu naluci devin tot mai numeroase. Luna excelenta pentru pescuitul cu musca artificiala.
Avatul se pescuieste cu bune rezultate cu naluci si muste;
Babusca incepe sa prefere libelula si viermusii;
Bibanul continua sa cada la rama; exemplare frumoase cad la naluci mici si rotative;
Carasul-la rama, viermusi, mamaliga;
Cega - idem iulie;
Cleanul- vaneaza inca la suprafata putand fi gasit mai ales la marginea curentului din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor abrupte, acoperite cu tufarisuri; se folosesc insecte, fructe;
Crapul - in aceasta luna prefera bobul de porumb cu lapte (crud) si mamaliga, perioada favorabila dupa amiaza;
Linul si platica- la inceputul lunii la paine si boaba de grau, apoi la boaba de grau cu viermusi, iar mai tarziu la buchet de viermusi;
Lipanul - cu muste scufundate;
Mihalt - ca in lunile precedente;
Mreana - branza topita, greieri; se mai pot folosi viermusi, coropisnite, lipitori;
Morunasul -prefera ramele;
Obletul -se prinde frecvent dimineata la libelule, viermusi, musca de casa, paste;
Rosioara- la rame, viermusi, grau, paine;
Scobarul - se prinde bine la paine, rame, coropisnite;
Somnul se prinde inca frecvent la tipar, broscute, rame, lipitori;
Salaul - aproape de mal, pe sub radacini la apa adanca, intinsuri de nisip unde se pescuieste cu tipari, bucati de peste, larve de rusalii, rame;
Stiuca incepe sa cada mai des la naluci, indeosebi in ultima parte a lunii;
Vaduvita - merge la apa mai adanca, la momeli obisnuite si in plus la naluci mici, riotative;
La mare se prinde frecvent hanusul, cambula, lufarul, zarganul, chefalul si mai ales guvizii; incepe sa se pescuiasca scrumbia albastra la adancime intre ape, cu taparina sau cu pluta, folosind ca momeala hamsia.

OCTOMBRIE

Desi vremea se raceste, temperatura apei este in general superioara celei atmosferice. Pestii raman inca activi, hranindu-se inainte de a intra in iarna. Totusi, in comparatie cu luna septembrie, pescuitul la stationar scade in intensitate. Acum pestii trebuie cautati in locurile insorite iar momelile animale sunt preferate celor vegetale. Pescuitul cu lanseta este foarte fructuos indeosebi pentru stiuca si biban.
Avatul - se prinde mai bine in prima parte a lunii, apoi mai rar la naluci mici rotative;
Babusca si obletul la viermusi si libelule;
Bibanul la rame si naluci;
Carasul la rame, viermusi si mai rar la mamaliga;
Cleanul se gaseste la adancimi mai mari si merge la cuburi de branza topita;
Crapul, linul si platica incep sa prefere momelile animale; in balti si iazuri mai mananca si momeli vegetale;
Mreana - se prinde inca bine cu svaiter. Daca apa este limpede, merge si buchetul de viermusi si larve de rusalii. In apa tulbure rama grasa, alba si rosie sunt momelile preferate;
Obletul se prinde bine cu viemusi si libelule;
Rosioara prefera viermusi, libelule;
Scobarul ofera in acest anotimp un pescuit rodnic la momeli vegetale si animale;
Somnul mananca din ce in ce mai putin; tipari, broscute, rame;
Salaul se prinde la aceleasi momeli ca si somnul dar mult mai frecvent;
Stiuca merge foarte bine la peste viu si la naluci;
Vaduvita - idem septembrie;
LA MARE - se pescuieste satisfacator la chefal mic, scrumbie, guvizi, lufar, scrumbie albastra.

NOIEMBRIE

In aceasta perioada pescuitul da cele mai slabe rezultate in an. Totusi, in acesta perioada sunt posibile surprize la rapitori. La pescuitul stationar se folosesc momelile animale ca libelule, viermusi, rame. La pescuitul lansat se folosesc naluci si ascilante recuperate incet.
Babusca si obletul, in apa limpede, se prind cu libelule si viermusi;
Bibanul - in apa tulbure cu rama mare, apoi cu peste viu, naluci rotative mici, dandinete;
Cleanul si mreana - la fund cu rama alba;
Scobarul - ca in octombrie;
Stiuca se da bine la peste viu, mai ales in balti si cu lanseta la peste mort, in montura si naluci recuperate lent.
La mare se pescuiesc: chefal mic, guvizi.

DECEMBRIE

Pestii sunt retrasi la adancime, in namol, unde temperatura ramane constant 4 C.
Babusca, obletul se pot prinde rar la apa libera si mai bine la copca, cu sange, libelule, viermusi;
Bibanul - cade bine la copca, mai ales imediat ce ingheata apa, cu pestisor viu, dandineta. Mananca si rame, viermusi, libelule insa mai slab ca in noiembrie;
Carasul - la copca rar, cu libelule, viermusi;
Cleanul - la apa adanca, cu pluta sau la fund, cu sange inchegat, intestine de pasare, rame rosii, pesti vii, paine;
Mreana- cade rar la rama, meduza de roca;
Scobarul- ca in noiembrie;
Stiuca da rezultate la copca, cu peste viu si dandineta, precum si in apa libera si adanca, cu naluci recuperate lent.
La mare - guvizi.

CONCLUZII:

Pentru pestii pasnici, se observa ca momeala este in general preferata in functie de varietatea de hrana naturala specifica anotimpului respectiv; astfel vara predomina momeala vegetala iar in rest cea animala.
Perioada cea mai favorabila de pescuit este cea cu temparatura apei cea mai apropiata de temperatura optima de hranire a speciei respective de peste.
De la an la an pot fi intalnite si abateri de la datele prezentate mai sus, dar cazurile raman totusi in categoria exceptiilor.
Influenta astrelor asupra pestilor

Cele mai bune zile de pescuit sunt in perioada de Luna Noua sau Luna Plina! Cu cat ne aflam mai aproape de aceste momente, sansele pentru o partida buna cresc simtitor!
Cea mai buna luna pentru pescuit, in care efectul mareeic este cel mai mare datorita micsorarii distantei pamantului fata de soare, este in luna Iunie.
Perioadele de timp in care sansele se maresc, este in apropierea orelor sunare ( 2 ore dupa inceputul Solunarei Majore, respectiv 1 ora dupa Solunara Minora).
Daca aceste momente coincid cu rasaritul si apusul soarelui, sansele se maresc simtitor, mai ales daca sunt in perioada de luna plina sau luna noua. Succesul maxim poate avea loc daca aceste momente coincid si cu rasaritul/apusul lunii !!! Aceste perioade sunt proprii recordurilor.

Dar aceste tabele nu reprezinta o cutuma. Oricine stie ca sunt si alti factori care determina sansele in pescuit. O racire brusca a vremii determina o inactivitate in hranirea pestilor si deplasarea acestora spre locuri mai adanci. Nu mai vorbim si de calitatea apei, aceasta fiind un factor hotarator in prezenta pestilor.... Daca presiunea atmosferica stagneaza, sau este in crestere, fiind combinata si cu o temperatura favorabila ( temperatura ambianta cu cca 1-5 grade mai mare ca cea a apei) un raspuns pozitiv al pestilor in peroadele solunare este asteptat

Pescar in devenire

Kit-ul pescarului incepator
Atunci cand pleci la pescuit o mare parte din urmatoarele ustensile ar trebui sa fie obligatoriu in dotarea unui pescar fie el amator sau semiprofesoinist.


Sa incepem:

• Un juvelnic, in cazul in care vei prinde pesti, ca sa ai in ce-l pune pentru al pastra viu si proaspat
• Un scaun pliant
• Cutii pentru rame, viermusi si alte nebunii
• Plute cat mai diversificate modele
• Plumbi, diferite dimensiuni si gramaje, atat pentru undita cat si pentru lanseta
• Carlige - ace, pentru a fi cat mai usoara si eficace folosirea lor ar fi bine daca ai veni cu ele legate deja
• Plioare
• Un cutit briceag
• O forfecuta sau un clestisor ghilotina (unghiera) ptr taiat nailonul
• Penseta - pentru a lua carligele mici din cutii sau pentru a scoate carligele din gura pestelui (pe care o sa-l prinzi)
• Un prosoop, indispensabil deoarece trebuie sa fii tot timpul curat si mult mai important sa ai mainile uscate
• Un cascator
• Un degajor
• Un minciog
• Varga
• Lansera

La undita

Vergile sunt de dimensiuni diferite de aceea ar trebui ca nailonul sau lungimia firului de pe plior sa fie in general mai mare pentru a avea de unde sa tai surplusul de fir. Ideal ar fi ca pentru fiecare plior facut in prealabil sa se scrie lungimea firului-nailonului si mici indicii cu privire la ce carlige si forface sa folosit.

Firul de nailon este indicat a fi mai mic decat lungimea batului sau a vergii pentru ca atunci cand vei scoate pestele acesta sa-ti ajunga direct in mana. In cazul in care firul este mai lung lansarea unditei se face mult mai greu precum si scoaterea pestelui din apa este mult mai greoaie.

Atasarea liniei la varga - undita


La capatul firului se lasa un ochi pentru a face un lat pe care il introducem prin mansonul de plastic apoi se leaga acel lat de varful unditei peste care se trece acest manson.











In cazul in care varful unditei este echipat cu o bucla din fir textil sau nailon mai gros se trece ochiul firului de pe plior prin bucla unditei apoi facandu-se un lat introducand pliorul prin ochiul de la capatul firului.





Reglarea Adancimii

Unii v-ar spune de ce sa reglam adancimea cand noi pescuim intre ape, ei bine este un lucru esential in a afla adancimea apei acolo unde pescuiesti. Dupa ce s-a legat – montat linia de varga se intinde nailonul si in varful carligului se aseaza un mic plumb pe care il prindem cu un nailon sau elastic.
Odata aruncata undita in apa ia v-a sta in general in trei pozitii:

Se va muta mai sus sai mai jos pluta pana cand aceasta v-a sta in pozitie verticala.
Momim Locul
/p>
Este foarte bine de stiut ca pestii au simturile ascutite prin intermediul gustului si al mirosului sunt capabili sa gaseasca hrana sesizata cu usurinta de la distanta; orice indiciu , particule foarte fine de fainuri purtate de curentii apei sunt sesizati si trezesc sau nu interesul pestilor.
Nada trebuie sa aiba un miros si un gust puternic si placut care sa atraga pestii, mai multe multe retete de nade consultati la sectiunea de nade si momeli.
Cum este bine stiut orice pescar cand ajunge pe balta incepe prin a momi locul in care doreste sa pescuiasca. Acest lucru se face prin mai multe mijloace, fie aruncam pur si simplu nada in locul in care dorim sa pescuim (in imdiata apropiere a plutei) daca acest oc este cat decat in apropierea malului de pe care pescuim, daca nu se va folosi o prastie.

Prastia pentru nadit poate fi mai mica sau mai mare in functie de distanta la care se doreste sa fie aruncata nada cat si de cantitatea de nada aruncata.
Dupa ce am nadit locul incepem a pescui, dar este bine de stiut cum sa punem in carlig anumite momeli viemusii, rama, insectele, pestisorii, mamaliga, …etc
Atunci cand pluta a inceput sa miste inseamna ca au inceput pestii sa vina la momeala. Incet incet vei invata cum si cand sa tragi de varga pentru a scoate pestele din apa, daca nu stii cum trage cu ochiul la vecin fura nitel meserie de la el.
Fir intins.

Auzul si vazul pestilor

Auzul si vazul pestilor - De multe ori avem surpriza sa fim atentionati de pescari sa nu facem zgomot sau sa ne ferim sa nu fim vazuti de pesti. Daca noi vedem un peste, ne vede oare si el pe noi ? Vizibilitatea in apa depinde de transparenta acesteia. Primavara, cand razele soarelui incep sa patrunda mai adanc in apa, se dezvolta numeroase specii de microorganisme si plante care coloreaza apa intr-un verde - cenusiu care reduce vizibilitatea.

Din acest motiv, pestii in general sunt miopi, neavand nevoie sa vada la distante mari. Intr-o apa limpede, distanta la care poate sa vada un peste poate sa varieze intre 6-8 m. Odata ce apa isi pierde din limpezime aceasta distanta nu depaseste 1-2 m fiind distinse doar formele. Pe de alta parte este cunoscut ca diferenta de densitate dintre aer si apa este foarte mare, aparand fenomenul de refractie ce micsoreaza unghiul optic; astfel corpurile aflate pe mal se vad din apa cu circa 30 % mai mici. De remarcat ca pestele sesizeaza mai degraba corpurile aflate in miscare decat pe cele stationare datorita acuitatii vizuale scazute a acestora, mai ales pe timpul verii. Cat ii priveste pe oameni, obstacolele date de interfata apa-aer si reflexiile puternice ale luminii pe aceasta pot fi depasite intr-o oarecare masura folosind ochelarii polaroizi, care au lentilele special tratate astfel incat sa permita separarea si filtrarea razelor solare polarizate vertical si orizontal, reducand de regula componenta verticala. Verificarea acestor ochelari se poate face simplu privind un afisaj cu cristale lichide, observandu-se disparitia imaginii prin rotirea ceasului cu 90 grade intr-un plan normal la directia privirii. Trebuie sa subliniem ca anumite specii de pesti sunt nyctalopi (somn, platica, salau...), care pot sa vada bine si in ape intunecate. O acuitate vizuala mai buna o au pestii rapitori, mai ales cei ce vaneaza in ape transparente. Recordul, la capitolul acuitate vizuala, il detine cleanul in apele limpezi. Concluzia finala este aceea ca pestele nu poate vedea un pescar la distante de peste 7-8 m, aflat pe mal, nefiind necesara camuflarea speciala a acestora. Pentru pescuitul in ape limpezi, mai ales la clean, camuflajul se poate dovedi foarte util.

Daca pestii nu vad foarte bine inseamna ca au auzul dezvoltat ? Ei comunica prin infrasunete si ultrasunete. Sunt numeroase speciile de pesti care sunt atrase de zgomote de anumite frecvente (cloncul pentru somn). Acest mod de a comunica este foarte interesant dar putin studiat. Orice studiu privind auzul pestilor trebuie sa aiba in vedere diferenta dintre viteza sunetului in apa si respectiv in aer, aflate intr-un raport de 4:1. Tinand cont de interfata apa-aer care actioneaza ca un reflector, sa constatat ca, atunci cand vorbim, energia vibratiilor (sunetul) se pierde intr-o mare masura fiind tranformate in unde de suprafata si nu transversale (care ajung la peste). Din acest motiv pestii nu ne aud cand vorbim. In contrast cu acest lucru, sunetul produs prin lovirea unor obiecte aflate in apa (barca, suportul pentru lansete, trantirea pe mal a unor obiecte grele) sunt percepute mult mai usor de pestii aflati uneori la distante mari datorita vitezei mari de propagare a sunetului in apa. Multi pescari nu au sesizat diferenta, considerand ca atunci cand vorbesc - pe ton normal- fug pestii, ceea ce este de cele mai multe ori gresit.