Nade si momeli

Momeli Naturale

Momeli Naturale. Momelile naturale pentru pescuitul sportiv se pot clasifica in trei mari grupe: momeli naturale vii, momeli naturale provenite din alimente si momeli de imitatie si sintetice. Momelile naturale vii, la randul lor, se pot clasifica in: momeli din rame, viermi, larve; momeli din insecte, momeli din animale mici (soareci, broaste) care pe parcursul sedintei depescuit pot muri. Unele din momelile moarte fiind inca proaspete, pot fi folosite (pestisori, insecte s.a.) sau chiar conservate. Momelile naturale din alimente constituie o sursa mare si foarte diversificata, de la boabele de cereale sau oleaginoase pana la amestecuri fierte din faina cu melasa, sprot de floarea soarelui, turta de dovleac etc.
Din categoria momelilor provenite din alimente mai fac parte si unele resturi de la abatoare (sange, mate etc.). De asemenea, au mai aparut imitatii de mamaliga dintr-o pasta moale colorata, chiar cu aroma. Foarte raspanditi sunt si colorantii pentru viermusii vii, mai nou si pentru rame (in SUA), iar pentru pastele de cereale se mai folosesc si diverse arome. Atat aromele cat si colorantii au rolul de a forma la pesti o obisnuinta, un fel de reflex. Veriga de legatura intre momeala si nadire, in cazurile de mai sus, o constituie priceperea pescarului. Descrierea momelilor se face, din punct de vedere practic, dupa forma, structura, marimea lor etc.

Momeli artificiale

Momelile artificiale au aparut ca urmare a inventivitatii pescarului amator, dupa lungi observatii si multe incercari ale acestuia. Se presupune ca prima momeala artificiala a fost dandineta. Apoi, pescarii au fost incurajati de rapacitatea si furia oarba a stiucii, cand musca "la foame", repezindu-se pana in barca sau pana in mal. Tara care a lansat cele mai multe momeli artificiale este Finlanda. Atat linguritele, zise si naluci, cat si woblerele sunt creatia pescarilor finlandezi. Restul nalucilor metalice perfectionate si colorate nu sunt decat variante diversificate ale celor finlandeze.
Momelile artificiale au inregistrat un serios salt in ultimii ani. Ele sunt simplu de obtinut, nu se degradeaza ca cele naturale si sunt fara uzura ani de zile. Astfel, linguritele nu numai ca imita in contur un peste, dar imita si inotul pestilor prin zigzag-uri sau ondulari, cu schimbari de directii, ori cu miscarea filfaita in apa ca a unui peste bolnav etc. Alte lingurite fac un zgomot cu lungimi de unda auzite numai de pesti. Au aparut lingurite cu forme diferite, rare au o anumita miscare in apa. "invita" pestele sa muste, mai ales ca sunt colorate in diverse dungi. Ele au greutati bine studiate pentru un anumit scop.

  Momeli Vegetale

Momeli Vegetale. Momelile de natura vegetala sunt formate din aluaturi, paste fainoase, gris, mazare si alte legume cu pastai, porumb si toate cerealele, fructe mici coapte, frunze de legume pentru fitofagi etc. Putem include aici si unele paste aromate si colorate, preferate in special in occident.

Cartoful trebuie sa fie asa cum se cere pentru salata de cartofi, deci mai cleios si nu sfaramicios. Cartofii care contin mai mult amidon sau care sunt prea fierti se tin mai putin pe carlig si pot fi folositi doar pentru nadire sau pentru realizarea unor aluaturi.
Cartofii noi sunt buni abia cand sunt destul de copti, altfel au un gust ce displace pestilor. Cartofii trebuie totusi bine fierti, ceea ce se verifica prin inteparea lor cu un cutit. Cartofii nefierti complet se tin mai bine pe ac, dar infigerea acului este mai dificila. Cartoful se agata pe un carlig zis italian, adica mai rotunjit si cu brat mai scurt, cu paleta, recomandat mai ales pentru crap.
Daca pescuim in timpul verii, in varful unui carlig mare punem un cub de cartof fiert, cu latura de 1 cm. Pentru prinderea babustii si a platicii folosim un carlig mai mic si un cub de cartof mai mic.

Aluaturi si mamaliga Aluaturi se fac din cartofi, gris, faina de malai sau pesmet etc., iar uneori si din turta dulce, chiar cu miere. Nu este totdeauna usor sa fierbem un aluat bun, pentru ca totul depinde de reteta, de calitalea fainii si a celorlalte materii prime folosite. Vom prezenta doar cateva retete, care nici pe departe nu epuizeaza intreg meniul pescaresc. Aceste retete sunt verificate si apreciate si de alti pescari.

Aluatul de cartofi: Se fierb cartofii in coaja cu o zi înainte, se curata de coaja, se dau pe razatoare si se framanta cu faina de calitate sau integrala pe care o adaugam pana obtinem un aluat care sa se tina bine si sa nu se lipeasca de degete. Facem din aluat galuste lunguiete si le fierbem aproximativ 25-30 minute. Daca o parte din faina o vom inlocui cu gris aluatul va fi mai rezistent la rupere, iar daca vom folosi doar faina fina, aluatul va fi moale si lipicios, inainte de a-l fierbe, putem sa saram aluatul sau sa-l indulcim, dupa cum obisnuim (nadirea !...), putem sa-i dam o culoare galbuie sau sa-i adaugam o aroma. In tot cazul, o colorare in galben-portocaliu atentioneaza pestele.

Crochefe de cartofi: Cartofii curatati se fierb intr-o oala, dar inainte de a fi complet fierti, se scurge o parte din apa, se presara faina pe fundul vasului cu lingurita si nu prea mult. Dupa aproximativ 10 minute de fierbere cartofii sunt gata, iar faina capata o culoare usor galbuie; se freaca intreaga compozitie cu lingura, dar inainte de aceasta se adauga un colorant portocaliu dupa care totul se poate framanta usor (cald) pe o planseta. Acest aluat este mai moale decat precedentul si este mai bun ca momeala pentru platica mare si mica, caras, lin si, desigur, este ispititor pentru orice peste nerapitor.

Aluatul de gris: Se prepara mai repede ca precedentul. Fierbem apa masurata ca pentru mamaliga si cand da in clocot, punem grisul si mestecam cu o lingura. Dupa cateva minute compozitia devine vascoasa si lipicioasa. O scoatem si o modelam in palma sau pe un fund de lemn pana devine suficient de vascoasa.

Aluat din cartofi, paine si galbenus cu ulei: Cartofii fierti (in coaja) si decojiti se amesteca cu galbenus fiert si miez de paine alba. Se adauga ulei (numai de floarea soarelui) pentru a-i da aroma si a-l face mai plastic. Este o momeala preferata pentru albitura si in special pentru obleti si caras.

Aluatul de pesmet: Se amesteca la rece pesmetul cu apa si se lasa la umflat, apoi se framanta cu degetele ca miezul de paine. Se picura si putin ulei de floarea soarelui.

Aluat din paine cu mamaliga: Se prefera pentru "babaroase" mai cleioase, framantandu-se cu mana uda pana devine o pasta vartoasa. Aluatul din mamaliga si faina: Se pregateste la foc; unii ii mai pun cascaval moale dat prin razatoare.

Mamaliga de porumb: este o momeala de baza, care se prepara fara sare, fierband-o si framantand-o pana devine o pasta mai tare. In mamaliga se poate adauga sprot de floarea soarelui, turta de dovleac, etc. Exista foarte multe variante de mamaliga pentru pescuit. Toate aluaturile se pastreaza invelite in panza umeda si pe masura folosirii, din ele se taie felii din care se fac babaroase sau patratele. Aluatul alterat sau mucegait este respins de pesti.

Pastele fainoase: macaroanele, lazanele si fideaua groasa se fierb ca pentru consum, dar fara sare. Se taie in segmente de marimi corespunzatoare. Este o momeala buna pentru albitura si caras.

Mazarea uscata este o buna momeala daca se foloseste cea din recolta anului respectiv, nu mai veche. Se fierbe fara sare. Ca sa nu se sfarme la fiert, inainte de a se fierbe se pune la inmuiat, ca fasolea uscata. Nu se fierbe totusi prea tare, ca cea pentru consum, pentru ca devine sfaramicioasa.

Porumbul si mazarea verde trebuie, de asemenea, fierte, dar nu prea tare. Mazarea din comert (conserve, sterilizata) este si ea eficienta. Se preteaza la caras, crap, clean, porcusori, babusca etc. Porumbul in lapte nu trebuie fiert.

Ciresele si visinele, de preferat cele mici si moi, constituie hrana preferata a cleanului. Bune rezultate dau si coacazele, bucatile de prune coapte, zmeura.

Semintele fierte de canepa si in, din recolta pana la un an, dau rezultate excelente la babusca si in amestec cu ale ingrediente sunt foarte bune la nadirea crapului.

Momeli uitate

Momeli uitate. Multe dintre clasicele momeli, din vremuri (nici macar!) foarte indepartate, au disparut din arsenalul pescarilor. Probabil ca majoritatea acestora erau populare datorita unor legende, magice uneori, sansele de reusita tinand mai mult de convingerea de care dadeau dovada pescarii care le foloseau. Totusi, parerea mea e ca multe dintre aceste nade si momeli si-ar avea locul chiar si in ziua de azi. Haideti sa le amintim pentru inceput pe clasicele clasicelor: graul, orzul, cus-cus-ul. Trebuie sa remarcam ca aceste momeli nu au disparut cu desavarsire, mai sunt pescari care le folosesc, dar mica statistica facuta la fata locului, pe malurile raurilor si a lacurilor din zona natala (si nu numai) arata ca numarul utilizatorilor acestora e tot mai mic.

Graul. Surprinzator este faptul ca acesta are o popularitate scazuta luand in considerare preturile, semnificativ ridicate, ale diferitelor nade “de firma” ce contin acest ingredient. Si toate acestea stiut fiind ca valoarea graului din compozitie poate reprezenta doar cateva procente din valoarea totala. Conditia reusitei, atunci cand folosesti aceasta nada, este acordarea timpului necesar prepararii acesteia. Achizitionarea materiei prime merita sa fie facuta in cantitati mari daca gasim boabe de grau mari si frumoase, aceasta achizitie nu implica un cost urias putand fi, totodata, depozitat pe o perioada lunga de timp. O partida de pescuit necesita prepararea a 500g de boabe de grau. Primul pas este curatarea cerealelor, prin clatiri repetate si lasarea lor peste noapte in apa rece. Apa in care a stat graul peste noapte va fi apa in care le vom fierbe, adaugarea unei linguri de zahar sau miere de salcam, inainte de fierbere, va avea un efect pozitiv asupra momelii. Dupa ce apa da in clocot, opriti focul si acoperiti vasul o jumatate de ora. În acest timp boabele vor crapa si miezul alb va deveni vizibil. O fierbere mai indelungata va inmuia boabele care vor fi bune numai pentru nadit nu si pentru carlig. Dupa ce indepartati apa folosita la fierbere, clatiti-le cu apa rece pentru a impiedica lipirea boabelor intre ele.

“Fast Food”-ul pestilor poate fi preparat in conditiile in care nu aveti timpul necesar pentru pasii de mai sus, prietenii asteptandu-va la poarta, claxonand, gata de drum. Puneti intr-un termos boabe de grau curatate de gunoaie si adaugati apa clocotita. Vor trece 10-12 ore pana cand veti obtine acelasi efect. Arpacasul. Pasii de urmat sunt identici cu cei descrisi la prepararea boabelor de grau. Secretul arpacasului, pentru ca mereu exista un secret, constand in fierbere. Puteti folosi lapte in locul apei la fierberea boabelor obtinand astfel o momeala irezistibila pentru pescuitul scobarului si a babustii. Cus-cus-ul. Tarhonul fiert este pasta cea mai indragita de catre scobar, dar se afla si in top-ul momelilor pentru majoritatea albiturilor. Metoda de preparare e foarte simpla, dupa fierberea pana la taria dorita, indepartati apa folosita la fierbere si adaugati putin ulei de floarea soarelui pentru evitarea formarii de bulgari.

Momelile amintite mai sus au o caracteristica foarte importanta: satura foarte repede cardurile, fiind deci strict interzisa supramomirea cu acestea. Pentru inceput aruncati doi-trei pumni de nada. Nu trebuie sa va grabiti, deseori efectul nu apare in cateva minute. În cazul in care pescuti in ape curgatoare trebuie sa acordati o mare importanta momirii exacte, curentul si adancimea apei putand genera uneori surprize ce contrazic legile fizicii. Dupa ce cardul a ajuns in zona nadita si capturile incep sa apara intr-un ritm relativ constant nu mai naditi. Nadirea se va repeta doar in cazul in care trasaturile se raresc vizibil. Boabele pot fi folosite ca momeala de carlig individual sau in combinatii ale acestora. Carligul de marimea 14 este cel mai indicat in cazul in care folositi boabe de grau, orz sau cus-cus. Daca pestii din zona sunt mai mari puteti pune 2-3 boabe in carlig, dar nu schimbati carligul cu unul de marime 10-12. Momeala vie nu trebuie uitata nici in cazul folosirii momelilor clasice. Sandwich-urile obtinute in combinatia unui viermusi sau pinky cu o boaba de grau sunt deseori irezistibile si dau rezultate mai bune decat folosirea graului sau a viermusului separat. Desi nu exista reclame sub apa, o portie de grau, preparata cu metoda rapida “termos” si un viermus delicios fac ca Big Mac-ul oferit scobarilor sa aiba un Mac-efect irezistibil.

Concluzia finala ar fi urmatoarea: nu uitati de momelile clasice. Uneori arsenalul oferit de magazinele specializate si graba continua face ca momelile ieftine, dar utile, sa ramana doar amintiri desi, credeti-ma, nu-si merita soarta.

Pestele mort 

O momeala deloc de neglijat in pescuitul rapitorilor este pestele mort. Pestele marin mort este cea mai folosita momeala la pescuitul stiucii in Anglia. Cel mai frecvent se foloseste heringul, sardina, sprotul si macroul. Din randul pestilor de apa dulce cei mai recomandati sunt babusca, cleanul mic, bucati de anghila sau chiscar, puietul de pastrav si de stiuca. Referitor la marime, cele mai bune momeli pentru stiuca sunt bucatile de macrou sau de sardina, intregi. In mod special, sardina este o momeala extraordinara, dar va trebui sa o inghetati inainte de lansare, altfel fiind foarte moale, se va rupe.

In general, majoritatea momelilor ce constau din pesti morti se folosesc mai usor daca sunt partial inghetate, acestea putand fi lansate la distante mai mari. Din acest motiv, o geanta frigorifica constituie un element esential din dotarea pescarului de stiuca. Cand inghetati pestii pentru momeala, faceti-o tinandu-i drept si impachetati-i in pungulite individuale. Deasemenea, daca doriti sa folositi bucati de peste ca momeala, taiati pestii inainte de a-i ingheta si impachetatile, la fel, in pungulite, fiecare peste separat. Sa tai un peste inghetat, intr-o dimineata racoroasa, pe malul apei, nu-i tocmai un lucru placut.

Dintre momelile ce provin din pesti de apa dulce, bucatile de anghila si chiscar sunt nemaipomenite. Anghila pare a fi cea mai buna momeala in apele in care se afla populatii de anghila. Chiscarul, ca momeala, constituie insa o enigma. Cu toate ca foarte putine au intalnit aceste creaturi, stiucile se dau in vant dupa ele. Cand pescuiti la stiuca cu peste mort e vital sa aveti in dotare o gama variata de pesti. Nu putine sunt zilele cand, de exemplu, coada de macrou nu da rezultate, dar sardina aduce trasatura dupa trasatura.

Marimea momelii depinde de particularitatile modului de hranire a stiucii. Astfel, toamna tarziu, cand in mod natural stiuca se hraneste cu puietul crescut vara, momelile mari sunt adesea ignorate. In acest caz, o momeala prinzatoare s-ar putea dovedi sprotul.
De cativa ani, multi pescari isi “prelucreaza” momelile dandu-le diferite arome si culori, mai ales in lacurile in care curentii de suprafata pot imprastia mirosul pe suprafete intinse. Pentru a-I impregna, pestele va fi stropit cu ulei de peste sau cu alta aroma si va fi impachetat, individual, in pungi de plastic. In timpul congelarii aroma se va impregna in carnea pestelui.

Intotdeauna, inainte de lansare, mai aplicati o data aroma, cu pensula, pe momeala, asigurandu-va ca este suficient de aromata si ca are suprafata uleioasa. Momeala astfel pregatita, la contactul cu apa, va produce o pata uleioasa ce va ramane la suprafata apei, similara cu cea care se produce atunci cand stiuca striveste cu dintii un peste viu. In zilele calme, fara vant, daca vedeti astfel de pete pe suprafata apei, fiti siguri ca in preajma se afla o stiuca gata de atac.
Incercati sa va aromatizati momeala cu ulei de macrou sau anghila. Nu putine au fost cazurile in care s-a prins stiuca folosint ca momeala peste cu aroma de capsuni sau una iute. Desi suna complet aiurea, functioneaza!

Pestisorii de apa dulce, morti, precum boisteanul, obletele sau babusca mica sunt foarte atractivi pentru salau, biban, anghila, clean sau mreana, dar la fel de bine vor "functiona" si in cazul stiucii. Chiar si platica sau crapul regurgiteaza uneori, cand sunt prinsi, puiet de babusca.

In cazul pescuitului pe rau, boisteanul este momeala cea mai buna pentru clean, biban si mreana, mai ales primavara, imediat dupa ce boisteanul si-a depus icrele in apele mai putin adanci. Cleanul din acumularile de apa este vorace si poate fi prins chiar si la bucatica de macrou. Un cubulet sau o feliuta de carne de macrou atasata la carlig (asemenea boilesurilor deoarece carnea tare a macroului poate impiedica inteparea) va poate genera satisfactii de neuitat.